Domnul Isus venind din ceruri
de mila multor rătăcitoare gloate
şi-a părăsit Ţara Sfântă
din aur şi pietre nestemate.
Dar cei pentru care venise
l-au vrut totuşi ca împărat!
Şi-atunci, ei i-au făcut cunună
din spini... şi L-au încununat.
Apoi L-au pus ca să domnească
dar nu pe-un tron nepreţuit,
ci pe Golgota — pe o cruce —
L-au aşezat pe cel Slăvit!
Si nu i-au dăruit hlamidă
colo, pe tronu-i de ocară,
ci despuiat şi plin de sânge
pe cruce sus ei Il urcară.
Dar El, pe necioplitu-I tron
cu spini în loc de nestemate
şi-n loc de haine-mparăteşti
cu-nsângerate răni pe spate,
rămas-a totuşi, împărat
şi Fiu slăvit de Dumnezeu!
Cu-o dragoste de neînvins
care se dăruie mereu,
chiar de pe tronul de ocară
pe care ei L-au aşezat —
si socotit „sfârsit" de dânşii —
El omenirea a salvat.
Căci fie pe un tron de aur
cu nestemate-mpodobit
sau pe o cruce-necioplită
însângerat şi umilit —
Isus a fost şi este astăzi
si fi-va-n vecii vecilor
al lumii creator puternic
şi-n veci: REGELE REGILOR.