Naşterea Domnului Isus
de Mihail Dimitriu
poet şi scriitor creştin
Scris-au sfintele condeie: (Matei 1.22)
Că-n străvechea Galileie, (Luca 1.26)
O fecioară se afla, (Matei 1.23)
Ce Maria se numea. (Luca 1.27)
Nazaret era cetatea (Luca 1.26)
Unde-şi trăia puritatea. (Matei 1.18)
Pe când ea stătea cuminte (Matei 1.25)
În a ei aşezăminte, (Matei 1.24)
Îngerul Gavril veni (Luca 1.26)
Şi la dânsa se opri. (Luca 1.27)
“Plecăciune”, el îi zise, (Luca 1.28)
“Dumnezeu veşti îţi trimise: (Luca 1.26)
Mare har e peste tine. (Luca 1.28
Binecuvântări divine (Luca 1.28)
Te vor însoţi de-acum, (Luca 1.48)
Pe al vieţii tale drum. (Luca 1.49)
Tu să nu ai nici o teamă, (Luca 1.30)
Căci vei fi o sfântă mamă. (Luca 1.31)
Sfântul pe care-L vei naşte, (Luca 1.35)
Ceru-ntreg deja-L cunoaşte. (Luca 2.9-14)
Dumnezeu în El va fi (Matei 1.23)
Şi Isus se va numi. (Luca 1.31)
Va avea împărăţie (Luca 1.32)
Ce va dăinui-n vecie”. (Luca 1.33)
Auzind vestea primită, (Luca 1.30-33)
Maria-ntrebă uimită: (Luca 1.29)
“Oare cum să nasc un fiu (Matei 1.25)
Dacă de bărbat nu ştiu? (Luca 1.34)
Căci sunt fecioară cinstită, (Luca 1.27)
Fiind numai logodită.” (Matei 1.18)
La a sa nedumerire (Luca 1.29)
Veni iute lămurire; (Luca 1.30)
Şi al Domnului trimis, (Luca 1.26)
Cu respect, atunci i-a zis: (Luca 1.28)
“Zămislise-va în tine (Matei 1.20)
Prunc din slăvile divine. (Luca 1.32)
Duhul Sfânt ţi-L dăruieşte, (Matei 1.20)
Cu puterea-I te umbreşte”. (Luca 1.35)
Iar Maria zise: “Eu (Luca 1.46-47)
Sunt roaba lui Dumnezeu (Luca 1.38)
Dacă Domnul hotărât-a (Is. 46.10)
Facă-se cum El grăit-a”. (Luca 1.38)
Fost-a o poruncă mare (Luca 2.1)
Să se-nscrie fiecare. (Luca 2.2)
Iosif şi Maria, deci, (Luca 2.5)
O porniră pe poteci, (Luca 2.3)
De la ei din Galileea, (Luca 1.26)
La Betleem, în Iudeea. (Luca 2.4)
În Betleem când se aflau, (Luca 2.6)
Şi loc de adăpost n-aveau, (Luca 2.7)
A sosit momentul sfânt (Luca 2.6)
Să ia trup Sfântul Cuvânt. (Ioan 1.14)
Ei pe prunc Îl înfăşară, (Luca 2.7)
Şi-ntr-o iesle Îl culcară. (Luca 2.12)
Şi atunci, din ceruri, iată, (Luca 2.8)
Înger lucitor se-arată, (Luca 2.9)
Pentru-a spune tuturor: (Luca 2.10)
“Voi aveţi Mântuitor! (Luca 2.11)
În veci de veci va fi slăvit, (Luca 2.14)
Şi sfântu-I Nume preamărit.” (Luca 2.20)