Privesc spre Tine, chiar din grea durere,
mă-ncred în Tine, ştiu că nu mă uiţi.
Sunt numai om, prin Tine am putere
să-nving duşmani de moarte, nevăzuţi.
Chiar de-s duşmanii fioroşi, temuţi
şi-ar exulta să vad-a mea cădere,
privesc spre Tine, chiar din grea durere,
mă-ncred în Tine, ştiu că nu mă uiţi.
Ar fi cumplit, lipsit de-o mângâiere,
să mai răzbat prin anii-aşa de iuţi,
dar Tu-mi eşti, Doamne, picurul de miere
ce-mi face anii minunaţi, plăcuţi…
privesc spre Tine, chiar din grea durere.