Orizonturi…
Psalmul 6
Cand apusul imbraca in fosnet de noapte suspinul tacut,
Cand glasul se pierde in umbra tacerii, invins si cazut,
Raman sa inalt doar speranta spre zarile-aprinse,
Cu ochii in lacrimi, cu mainile spre ceruri intinse,
Desi ma simt singur pierdut intr-o lume bolnava,
Tu-apari pretutindeni, soptindu-mi cu vocea-Ti suava:
“Ridica-te copile, iubeste, uita, iarta,
Cáci viata este scurta, deschide-o noua poarta,
Paseste pe cararea izvorului de har,
Din vesnicii alinul azi ai primit in dar.
Eu sunt mereu cu tine, cazut sau sus pe culme
Si te iubesc copile, oriunde-ai fi in lume!”