Rom. 4:7
Lumina-ncet coboara pe o unda
În constiintele-ngropate-n amortire,
Vibratiile-i încearca sa patrunda
În firea ce se lupta sa ascunda
Pacatul si ruina din simtire.
Cuvântul îsi gaseste adapostul
În unghere ce par de mult uitate,
Atâtea amintiri ce-si cauta rostul,
Altare ce induc în minte costul
Iertarii, absolvirii de pacate.
Zideste Adevarul temelie
Si piatra de hotar Isus Hristos,
Aduce azi suprema Sa solie,
O poarta-n cer, un drum spre vesnicie
Si pentru sfânt si pentru pacatos.
Un trup însângerat si o colina,
O cruce si un Mare Împarat,
Un suflet condamnat, fara de vina,
O Stea în întuneric, o Lumina,
Un gir pentru acel ce-a fost iertat.