Zbuciumul trupului

Oare imi simti tumultul vietii
Ce-apasa destinul infrigurat
Si pustiul ce bantuie neincetat
Pe crarile goale-a diminetii?

Zori sangerande imi dai binete
Sau ma ingropi mai adanc
In abisul ce ma face sa plang,
Singuratate si non tinerete.

Mut e cuvantul ce-mi spune stingher
Ca doare povara dragostei simple,
O rana sapata de-a dorului ghimpe
Mi-aduce mai multe-ntrebari si mister.

Cine sunt eu, incontro ma indrept?
Sufletu-mi plange de doruri ascunse,
Unghere ce-asteapta sa fie patrunse
De raza divina, oare cat mai astept?

Un strigat se-nalta din pieptul trudit
Se-nalta spre zari infinite,
Ecoul atinge taramuri dorite
Si usor ma indrept spre zenit.

Pasind cate-o treapta dispare misterul
Si sufletul prinde contur, plin de har
Ma-mbraca in haina iertarii si-n dar
Primesc vesnicia, speranta si cerul.