Apoc. 19:9
Ne bucuram de clipa care vine,
De mugurul ce-mboboceste-n primavara,
Ne bucuram de zborul rândunicii
Ce se înalta si apoi coboara,
Ne bucuram privind duios lastarul
Ce creste spre lumina-ncetisor,
Ne bucuram de verdele sperantei
Ce s-a nascut aievea unui nor,
Ne bucuram de valul ce se naste,
De susur de izvoare cristaline,
Ne bucuram de ploaie si de vânt,
De rasarituri si de nopti senine,
Ne bucuram de infinita zare
Pe care se-nfiripa curcubee,
Ne bucuram de tril de ciocârlie,
De-a vietii si de-a mortii epopee,
Ne bucuram de Tine, Sfânt Isuse,
Cáci doar prin Tine toate s-au zidit,
Ne bucuram, de jertfa-Ti fara plata,
Prin Tine nemurirea-am zamislit.
Ne bucuram, Tu Le-ai creat pe toate,
Un mic lastar, o floare - o ciocârlie,
Ne bucuram cáci esti Izvorul vietii,
A Tale unde sunt azi temelie.
Ne bucuram de harul Tau cel mare,
De slava ce-a robit întreg pamântul,
Ne bucuram de ruga catre Tatal
Ce ne-a lasat ca zestre azi Cuvântul,
Ne bucuram, esti lacrima durerii
Ce uda pic cu pic obrazuri supte,
Ne bucuram c-ai ridicat pacatul
Si-ai scos pe cei pierduti din râpe-abrupte,
Ne întristam privind în urma noastra
La cei ce râd si strâng averi în lume,
Ne întristam. Nesocotind Cuvântul,
Mamona le e rege, nu-al Tau nume.
Ne întristam, cáci ei traiesc în noapte,
Ignora astazi usa larg deschisa,
Ne întristam cáci vei veni Isuse
Si usa pentru ei va fi închisa.
Ne întristam, se vor cai zadarnic,
Din moarte-n moarte vor sfârsi,
Ne intristam, dar cei smeriti în Domnul,
Din moarte-n viata veanica vor birui.