Evrei 3:7-8
Opreste Doamne clipa, cáci timpul iute zboara,
Ma doare azi risipa si grija ma doboara,
Ma cheama cerul mare, sfârsitul va sa vie,
Sunt pregatit eu oare sa merg în vesnicie?
Adesea am promis ca ma întorc la Tine,
Acolo-n paradis sa-mi fie iarasi bine,
Dar zilele trec si trupu-mi se frânge,
În bezna petrec si sufletu-mi plânge.
Mai da-mi Doamne-o zi, o noapte macar,
De mâine voi fi al Tau madular.
„Ce fire mârsava ! De ce nu acum,
Te lepezi de-otrava? Porneste la drum!"
Când timpul de Har s-o sfârsi pe pamânt,
Va fi în zadar sa chemi Duhul Sfânt
Vei vedea atunci adevaru-n solii
Si-ale Sale porunci, adânc vor lovi.
Vei plânge amarnic, vei plânge cu foc
Si trupul tau jalnic implora un loc,
Dar poarta spre ceruri va fi ferecata,
Cáci viata-ti in patimi si hau e lasata.
Întoarce-te-acum si nu zabovi,
Cáci Domnu-i pe drum, curând va veni,
Sa fi pregatit cáci Mirele vine,
Ce mult ne-a iubit, pe mine, pe tine!