1 Ioan 1:9
Stau şi mă gândesc de-atâtea ori
La viaţa-mi searbădă de până-acum,
Mă înspăimânt şi mă cuprind fiori
Să văd cum pribegeam pe-al morţii drum.
Eram rătăcitor şi solitar
Şi-ngenunchiam la orice poticnire,
De-a Ta durere nu aveam habar
Şi nu-Ţi vedeam a Ta tristă privire.
Priveai cu ochii-n lacrimi chinul meu
Şi-ndurerat o mână-mi întindeai,
Eram pierdut căci n-aveam Dumnezeu,
Tu, răbdător, stăteai şi m-aşteptai.
Astăzi Isuse m-am întors la Tine,
Eu Te-am chemat să-mi fi Izbăvitor,
Tu Te-ai jertfit, căci m-ai iubit pe mine,
Tu eşti pe veci al meu Mângâietor.
Râuri de lacrimi dac-aş plânge
N-ar egala durerea-Ţi de pe cruce,
Mii de comori în lume dac-aş strânge
N-ar fi de-ajuns răsplată a-Ţi aduce.
Căci al Tău este cerul şi pământul,
Comoara Ta e omul pocăit,
Eşti Viaţa, Începutul şi Sfârşitul
Şi cel ce crede-n Tine-i mântuit.
Astăzi îmi plec genunchiul, Domnul meu,
Şi-mi cer iertare, mult eu am greşit,
Tu eşti Stăpânul, Marele-Arhiereu,
Eşti pacea mea, în veci să fii slăvit!