Ioan 8:34
Pacatul, orhidee purpurie,
Te-ndeamn-ades la reverie,
Te-atrage-n mrejele-i perfide,
Tot ce e bun în tine-ucide.
Mireasma de zefir si roua,
Te-atrage într-o lume noua,
Si-atunci când te trezesti din vis,
Esti cufundat jos în abis.
În jurul tau e lapte, miere,
În trupul tau, chin si durere,
Te zbati sa iesi la suprafata
Dar nu accepti nici o povata.
Pui eul tau pe piedestal
Si-l faci un bulgar de cristal,
Dar tot mai jos raul te-atrage,
Izbit de vina, el se sparge.
Si atunci, cioburi mii si mii
Te scot încet din reverii
Iti plângi pacatul, ai hulit
Pe singurul ce te-a iubit.
Te doare azi rana adânca
Ce trupu-ti face ca sa plânga
Tu-ti vezi micimea printre stele
Si vrei sa scapi, sa fugi de rele.
Privesti în sus spre zari senine
Si vezi cum Duhul slavei vine,
Îngenunchezi si-n ochii sinceri
Se-ntrezaresc a vietii plângeri.
Cainta grava te robeste
Dar sufletul îti izbaveste
Si îngerii-ti cânta trezirea,
Când tu spre cer ridici privirea.
Si lacrima ce-ti cade greu
Te scoate din al mortii hau,
Te-nalti spre ceruri catre stele,
În inima cu doruri grele.
Slaveste dragostea cea mare
Ce azi te-a scos din nepasare,
Un Salvator avem, si-ti spun
El este Tatal sfânt si bun.
Chiar dac-aicea pe pamânt
Ai doar durere... un loc sfânt
Te-asteapta sus în ceru-nalt
Si o credinta de bazalt.
De-ti pui credinta-n lucruri sfinte,
În orice clipa ia aminte
La lucrurile pieritoare
Ce duc la vesnica pierzare.
Tu cheama Duhul Sfânt sa vina,
Când ti-e mai greu, sa-L iei de mâna,
Vei izbuti sa-nfrângi durerea,
Cáci prin Isus ai mângâierea.