2 Timotei 2:1-26
Am auzit Cuvântul Tău și martori mi-au fost mulți,
M-ai întărit cu harul Tău, mi-ai spus:,, Tu să asculți!”
,,Să-ncredințezi Cuvântul Meu și altora în stare
La rândul lor să-nvețe lumea, a Golgotei cărare”.
Am înțeles mesajul Doamne, ești bun și credincios,
De-aceea sufăr în tăcere, prin Tine-s bucuros.
Murind cu Tine sus pe cruce, eu las în urmă firea,
Alerg nainte fără teamă, țintind nemărginirea.
Adevărat este Cuvântul, o candelă în noapte,
Mă rog fierbinte cu glas tare, în gânduri și în șoapte,
Să-mi dai voință și putere să fiu un lucrător
În via Ta și s-aduc roade, iubit Stăpânitor.
Nu vreau să îmi ascund obrazul, să fiu dat de rușine,
Chiar dacă mă cufund în moarte, Tu tot vei da de mine,
Când voi ajunge sus în ceruri, la judecata-Ți dreaptă
Să-mi spui: ,,Rob credincios, hai, vino, odihna te așteaptă!”
Vreau să mă sprijin pe toiagul credinței Tale sfinte,
În slăbiciuni și în ispite, să-mi fii mereu ´nainte,
Al Tău Cuvânt să-mi fie Lege, să-l port la pieptul meu
Și inima să-Ți spună: Doamne, eu sunt copilul Tău!
Tu să mă-ndrumi ca-n Adevar să mă păstrez curat,
Sfințit și înoit în duhul, un vas înobilat
Să fiu mereu. Și celui slab, căzut, pierdut pe cale,
O mâna sa-i întind, să vadă, iubirea slavei Tale.
Învață-mă a mea vorbire să fie dulce, blândă
Și dragostea pentru potrivnic să fie mai arzândă,
Să nu m-ajungă îndoiala și să mă mustre gândul
Că n-am lucrat deajuns ogorul, că n-am vestit Cuvântul.
Lucrează Doamne azi, prin mine, trimite-Ți azi solia,
În neputința mea, Isuse, arată-Ți măreția,
Porunca Ta să miște inimi și cugete să spună
Unite printr-un singur glas: ,,V-aduc o veste bună!”