Luca 23:24
Suflet hoinar si obidit,
Ades la tine am venit,
Te-am implorat sa-ti lasi povara,
Am vrut cu drag sa-ti iau ocara,
Stateam mereu cu mâna-ntinsa
Si-ti aratam ce necuprinsa
E casa Tatalui ceresc,
Si-atunci, si-acum la ea privesc!
Tu te uitai la Min’ cu jind
Si ai fi vrut sa te cuprind,
Sa te ridic la cer, la stele,
Sa lasi în urma cele rele.
Tu ai fi vrut si colo-n cer,
Unde dureri, pacate, pier,
Sa fi condus dar si ici jos
Doreai sa fi, c-aveai prinos.
Stateam la usa ta si stam…
Chemarea ta o asteptam,
Eram hulit, eram scuipat,
Ce repede am fost uitat!
Si palma Mea ce sta întinsa,
De lanturi grele-a fost cuprinsa,
Batuta-n cuie sus pe cruce,
Câta durere poate-aduce!
Si lacrimam si suspinam,
Prin bezna noptii Te priveam,
Tu te-ospatai, vorbeai, râdeai,
Câta ocara Mi-aduceai!
Eu Ma lasam strapuns de cuie
Sa fac loc larg din cararuie
Si M-am lasat încoronat
Cu spini, ca tu sa fi salvat,
Si Ma rugam de al Meu Tata
Sa-ti ierte firea întinata,
Tu-Mi întindeai paharul plin
Cu fiere-amara, cu pelin,
Ai tras la sorti si haina Mea,
Nu ti-a ajuns osânda grea
Ce o primeam în locul tau,
Ti-ai luat ca tata, duhul rau.
Din mila sfânta si-ndurare,
Sângele-Mi curs îti da salvare,
Credinta-n jertfa Mea pe cruce
Te-ndruma astazi la rascruce.
De-aici din înaltimi divine,
Ma rog si astazi pentru tine,
Încrede-te-n Cuvântul sfânt,
Ce te va smulge din pamânt.
Prin crezul sincer vei vedea,
Cum Duhul slavei va lucra
În trupul tau si Eu, Hristosul,
Îti voi da viata si prinosul.
12.10.2003