Ecles.11:10
Eu sunt un fir de iarba calcat de talpa vietii
Si verdele din mine se lupta sa razbata,
Îmi striga neputinta, elanul tineretii
S-a dus cu rasarituri si-apusuri totodata.
Astept robit de greul ce-mi frânge-ncet simtirea
Si seva ce palpita, se scurge în tarâna,
Se zbat în mine ofuri, scrutând nemarginirea
Cáci tânara-i dorinta, dar firea e batrâna.
În lupta mea acerba de-a mai trai o clipa,
Cu ultima-mi putere, m-afund mai mult în tina,
Ma-ncred în radacina-mi firava, care tipa,
O doare-ncrâncenarea si propria-mi ruina.
În plebea lumii-aceste, din mic eu ma vad mare
Si-n existenta-mi stearsa, trufia ma subjuga,
Menirea mea si rostul încet, încet dispare
Si din stapân cu fala, ajung umila sluga.
Îmi plânge trupul astazi, batut de vânt si soare
Si lutul ma-mpresoara, poveri încet se strâng,
În uscaciunea vietii firescul aspru doare
Cáci toate-aceste patimi din mine se rasfrâng.
Ma uit cu jind la ceruri în marea mea trezire
Si-mi vad nimicnicia, îmi vad înfumurarea,
Eu, fir de iarba verde ce duce-n putrezire,
Ma rog acum cu patos, ca sa primesc salvarea.
Îndura-Te Divine, din înaltimi de slava
De truda-mi fara roade, de trupul care striga,
Tu iarta-mi nestiinta si nepasarea grava
Ce-acum prin Legea sfânta, la moarte ma obliga.
Astept cu-nfrigurare ca sa primesc sentinta
Si crezul meu de stânca, ma tine în picioare,
Acum prin Duhul slavei, primi-voi biruinta
Cáci prin Isus Mesia, voi capata-ndurare.
Din ceruri se revarsa, ca semn de bunatate
Izvor de apa vie, în picuri mii si mii
Si viata mea secata gaseste plinatate
În promisiuni divine: un rai de reverii.
Nu-mi voi uita micimea si nici a mea menire
De-a fi un rob destoinic, în dragoste de Tata
Credinta fara margini va duce-n nemurire
Si truda mea de-o viata va fi încununata.
Eu sunt un fir de iarba zdrobit de talpa vietii
Dar verdele din mine prin crez, astazi razbate,
Îsi striga biruinta, vigoarea tineretii
Renaste-n rasarituri, prin har si bunatate.
02.09.2003