Efeseni 3:19
Nu am crezut nicicând ca pot sa plâng
De fericire. Nu am crezut ca doare
Atât de tare, dragostea.
Din vesnicii am ratacit precum vântul,
Cautând cu nesat Cuvântul,
Te-am cautat frenetic, adeseori bezmetic,
În lumea mea întunecata.
O lume de durere si de chin
Ce ma-nbraca ades într-un suspin
Si ma-ngropa. Si coboram,
Ma cufundam în clisa lumii reci,
Speram ca pe la mine Tu sa treci,
Sa-mi iei povara si sa-mi ridici ocara,
Sa-mi stergi Tu lacrima arzânda
Cu a Ta mâna blânda,
Sa ma asezi la pieptul Tau,
Sa ma ridici din hau
Si sa ma izbavesti de vina, Tu, inima divina!
Atât de mult m-ai iubit,
Te-ai lasat rastignit
Si în al vietii apogeu, Tu ai lucrat ca eu
Sa Te gasesc.
Mi-ai cercetat adâncurile
Si ai cules smârcurile pierzarii.
Ai smuls din radacina întreaga-mi vina,
Ai înaltat la stele poverile mele
Si Tu azi le porti în locul meu.
Prin ce cuvinte sa-Ti vorbesc,
Sa-Ti multumesc, o Doamne?
M-ai îmbracat în haina neprihanirii
Si mi-ai deschis Tu calea izbavirii,
M-ai luminat! Prin crez si ascultare,
M-ai facut sa-nteleg, ce mare
Este nadejdea viitoare.
Tu esti a mea salvare, Isuse!
Credinta-n Tine leaga o lume-ntreaga,
A Ta îndurare, aduce salvare
Celor ce Te cheama.
Fa-ma sa-nteleg cu-ntreaga fiinta,
Sa iau cunostinta de dragostea Ta.
Adu-mi plinatatea si umple-mi cetatea
Duhului meu, cu har de Dumnezeu.
Tu fa sa se reverse în existente sterse
Purtarea-Ti sfânta, cáci ea cuvânta
Si-arata lumii-ntregi ca n-o renegi.
Tu vrei si-acum sa-ntorci din drum
Pe cei pierduti în valea umbrei mortii.
Privesti la ei si plângi
Si speri ca sa îi strângi
În jurul Tau.
Acum cât mai e har,
Pe cei ce n-au habar,
Întoarce-i Tu din drum si spune-le:
“Acum, primiti-Ma la voi!”
Chiar daca omul din afara începe sa piara,
Întareste-te!
Crede cu tarie în Cel ce-o sa vie!
Cu multa rabdare tu cere-ndurare
Si bucuria te va umple
Cu darurile scumpe ale lui Dumnezeu.
Launtrul tau va fi înoit zi de zi,
Prin credinta
Si temelia ta va fi de-a pururea,
Dragostea!
01.07.2003