1 Petru 1:3-22
Meditând la Cuvântul sfânt,descopar mereu
Harul minunat cu care ne-a-mbracat
Puterea lui Dumnezeu, Supremul Arhiereu,
Osana, El Saddai, Osana, Adonai!
Binecuvântat sa fi, esti plin de îndurare
Si-acum mai dai iertare,
Ne-ai dat nadejdea vie pastrata-n vesnicie
Prin Mielul fara pata, o zestre ne-ntinata
Ce ne asteapta-n cer.
Prin credinta ne dai biruinta,
Tu ne pazesti pe cale, cáci gândurile Tale
Ne-ngenungheaza firea,
Primi-vom mântuirea în vremuri de apoi!
În ea ne bucuram acum
Chiar daca pe al crucii drum
Mai sunt si lacrimi si tristeti.
Acesta-i mersul terne-i vieti, cu multe-ngrijorari.
Dar va sosii si ziua-n care, când va venii Isus Hristos,
Izbânda noastra- n încercare
Va fii prin crez cu-atâz mai mare,
Cu mult mai scumpa aratarea
Aceluia ce nu-L vedem acum,
Dar Îl iubim si stim ca e pe drum,
Iar bucuria noastra negraita
Va fi cu-atât mai stralucita
Cu cât rasplata crezului etern
Ne izbaveste de infern.
Ne-asteapta mântuirea mult visata
Cáci Duhul Sfânt când ne-a vorbit odata,
Prin harul ce-am primit în dar
Între ce-i vechi si nou a pus hotar.
Când va venii din slava Blândul Miel
Sa-L veneram: Sfânt, Sfânt Emanuel!
Sa ne purtam cu frica si-n smerenie
Traind în post, în ruga si-n sfintenie,
Cáci nu cu-argint si aur am fost rascumparati
Si nu prin lucruri pieritoare am fost noi înfiati,
Ci prin scump sângele-I varsat
A sters pacate grele,
A-nvins la cruce chiar si moartea,
Ne-a ridicat la stele.Osana sa-I cântam,
Marire!Cuvintele sunt prea putine
Ca sa exprime multumire
Din zori si pâna-n asfintit, iubirea Lui,
Ma-nalta tot mai sus, înspre zenit
Si tot ce-a fost cândva, azi e uitare,
Exista o mai mare usurare
Sa stii c-a ta povara-i sus la cruce,
Ca n-o mai porti acum, ca El o duce?
Lasând în urma grijurile toate,
Iubeste cu caldura, sora, frate
Neprefacut sa fi cáci ai nadejde,
Nadejdea mântuirii te priveste,
Îmbraca-te în chipul lui Hristos,
Fi sfânt, fi drept,mereu evlavios
Cáci doar privind spre Blândul nostru Miel
Gasi-vom pacea-n vesnicie, doar prin El
Iubitul nostru Domn, Emanuel.