Filipeni 4:13
De fi-vor zile mohorâte
În viata mea si întristari,
Isus, la Tine iau aminte
Privind smerit spre ‘nalte zari.
De fi-vor lacrimi si suspine
În asta lume, Te-oi ruga,
Isuse, vino lânga mine
Si du-ma Tu în slava Ta.
De fi-vor nopti fara de stele
Si sufletul înegurat,
Tu fi lumina vietii mele,
Isuse drag, fi laudat!
De fi-va-mi eul arzator
Si fapta-mi clatina credinta,
Trimite-mi Doamne-al Tau izvor
Si prin Cuvânt, da-mi biruinta.
De fi-voi singur, parasit
Si de cei dragi voi fi uitat,
Sa-mi amintesti ca m-ai iubit
Si ca din moarte m-ai salvat.
De fi-voi încercat pe drum
Si ispitit sa-mi fac o vina,
Pe Tin’ te chem Isuse-acum,
Întinde-mi mâna Ta divina.
De fi-voi slab si-mpovarat
Si chinuit de trupul firii,
Tu da-mi un trup îmbalsamat
Cu Duhul Sfânt al izbavirii.
De fi-va-mi clipa-ntunecata
Si zâmbetul pierdut, uitat,
Sa-mi amintesti de a Ta plata,
De Mielul Sfânt, de-al meu pacat.
De fi-vor nori pe cerul vietii
Si geruri grele zi de zi,
Da-mi elixirul tineretii
Isuse-atunci când vei veni.
De fi-vor vorbe nerostite
Si sunete fara ecou,
Tu sa ne certi, sa luam aminte
La omul vechi, la omul nou.
De fi-vor spice neculese
Din lanul Evangheliei Tale,
Tu da-mi putere, Domn Isuse
Sa le culeg cu osanale.
De fi-va-mi viata o credinta
Într-un Cristos, cu El stapân,
Voi fi condus în biruinta,
În vesnicii ca sa ramân.
05.05.2003