Evrei 6: 10-12
As vrea sa plec acasa in Canaanul Sfant,
As implora chemarea dar un scot un cuvant,
Un glas soptit imi spune: “Copilul Meu, asteapta,
N-ai savarsit lucrarea, dorinta ta-i nedreapta,
Mai sunt atatea inimi de cel rau inselate,
Ce-asteapta-n izolare sa fie vindecate,
Nu fi partinitor, du-te degrab si spune
Acelui muritor, de-a lui desertaciune,
Spune-i de mantuire, de darul fara plata,
Vorbeste-i de Golgota, de Mielul fara pata,
Mai spune-i de iubirea ce-o poarta Dumnezeu
Pentru orice fiinta ce poarta chipul Sau.
Nu iti zorii plecarea cáci un sosit-a ceasul
Cand insasi despartirea iti va umbri popasul,
Tu vei pleca la Tatal si vei gasi pasune
Dar vei da socoteala, de fapte ce vei spune?
Asteapta cu smerenie a Domnului chemare
Desavarsindu-ti viata, sfintind-o-n ascultare,
Ai fost trimis in lume, ales sa-mbraci Cuvantul
Si-n umilinta sfanta sa luminezi pamantul,
Esti pregatit de drumul ce-ti sta curand •nainte?
Reala pocainta sta-n fapte si cuvinte,
Tu nu ai nici un merit, e darul cel de sus
Ce l-ai primit prin jertfa suprema-a lui Isus,
Oricat de grea e calea parcursa-n asta lume,
Sub talpa ta-s petale ce poarta un Sfant Nume,
Sunt florile iubirii din Dealul Capatanii
Ce-au pus in voi iertarea si lui Mesia, spinii!”
Astept cu-nfrigurare chemarea Lui cea sfanta,
Trairea-mi da navala dar astazi un cuvanta,
Vorbeste-mi Tu isuse, cáci robul tau asculta,
Invata-ma rabdarea si da-mi credinta multa!