2 Petru 1:2-10
Cu cât doresc sa Te cunosc mai mult,
Cu-atât Tu îmi vorbesti în duh, Parinte,
Cu cât ma stradui glasul sa-Ti ascult,
Cu-atât descopar harul, în cuvinte.
Cu cât îmi dau silinta sa unesc
Credinta mea cu fapta, cunostinta,
Cu-atât mai mult Tu ma ajuti sa cresc
Si prin evlavie sa-nfrânez dorinta.
Cu cât ma rog sa fiu mai rabdator,
Cu-atât Tu îmi descoperi ce-i iubirea
Si-n râvna mea ma faci mai roditor
Cáci prin Cristos mi-am regasit menirea.
Cu cât de omul vechi îmi amintesc
Cum ratacea orbit de-a lui pacate,
Cu-atât mai mult acum vreau sa slujesc
Din dragoste de frati si în dreptate.
Cu cât de Duhul Sfânt ma las condus
Si inima-mi ramâne vesnic treaza,
Cu-atâta dor privesc mereu în sus
Cáci stiu si simt cum Dumnezeu vegheaza.
Cu cât eu caut mai mult sa ma-ntaresc
În crezul meu, îti simt acut chemarea,
Cu cât aleg Cuvântul sa-mplinesc
Cu-atâta Tu-mi desavârsesti lucrarea.
Cu cât astept mai mult a Ta venire,
Ma rog sa nu alunec de pe cale,
Cu cât privesc pierduta omenire,
Ma rog sa o înalti, s-o scoti din vale.
Cu cât în adevar am cunoscut
Puterea si venirea lui Mesia,
Cu-atât mai mult iertare am cerut
Pentru acei ce n-au primit solia.
Cu cât m-aplec mai mult în rugaciuni
Si bratele-mi întind spre cerul mare,
Cu-atât ma-ncred în sfintele-Ti minuni
Cáci Tu esti drept si plin de îndurare.
Cu cât nadejdea ce-am primit-o-n dar
Prin crez mi-aduce pacea în simtire,
Cu-atât unica jertfa la calvar
‘Mi-ndreapta astazi pasii-n nemurire.
20.07.2004