...voi şti să ascult!
Mai presus de cuvinte, Cuvântul,
În două despică şi intră în gândul,
Din care un altul răsare şi scrie,
Cu pana din suflet, târzie solie...
Mă-ndeamnă în taină aceiaşi iubire
Şi palma îmi arde fierbintea chemare,
Când seara îşi pune din stele năframă,
M-aplec pe o foaie şi scriu cu o pană,
Desprinsă din mugur de umede gânduri,
Trecute slobode la rangul de solduri,
Le suflu în grabă pe alte ce vin
Şi loc rugăciunii îi fac pe deplin:
Mă lasă iubirii să şterg orice nor,
Şi-aripa tiveşte-mi în tainicul zbor,
Cu fir de luceferi mă leagă în veghe
Şi calea-mi presară cu stele pereche,
Mă lasă Părinte să gust pacea bună,
Lăuntrică rugă mi-e hrană străbună,
Uitării cer cupa c-atât am iubit,
Când zbuciumul lumii în val m-a izbit.
Nădejde avut-am şi hrană de-ajuns,
Că vise în taină de lună am prins,
Cămarile-nchise ţinute întristării,
Surpat-au fântânii zăgazul iertării...
Dar uneori Părinte, îmi e tare greu,
Soliei pun aripi din sufletul meu,
Cerescul ochi pleacă în a mă-nţelege,
Că truda mi-e darul şi ruga mi-e lege,
A gândurilor taină pe care mi-o ştii,
Slăbeşte-o cu mila divină din cleştii,
Alături cu Tine pot doar ca să birui,
Statornic pe cale şi-n rugă să stărui...
În taină mă-ndeamnă o caldă chemare
Să scriu pe hârtie cântări rugătoare,
Părinte a tuturora ce-ntâi m-ai iubit,
Răspunde-mi îndată …voi şti să ascult!
17.01.2009