E lumea frământată…
E lumea frământată de păcate
Trăim grăbiţi, frenetici, zilele din urmă
Lipsiţi de pace ,de lumină, libertate
Un drum înspre pierzare cât cel rău e la cârmă.
Descurajaţi ,trudiţi, învăluiţi de noapte
Sunt tot mai mulţi ce-s călători pe marea vieţii
Dar Dumnezeu lucrează veghează şi nu doarme
El face să răsară iar zorii dimineţii.
Dacă mai credem în Cuvânt şi că va fi o judecată
Şi dacă inima ni-e tristă de răul cei ajuns la culme
Să nu uităm că judecata va fi dreaptă
Acum să ne rugăm cu foc, cu lacrimi pentru cei din lume.
E lumea tot mai rece şi mai nepăsătoare
Ne-am învăţat cu răul, păcatul şi cruzimea
Nu mai avem nici milă ,nici drag, nici îndurare
Puţini trăiesc ca Isus dar mulţi ca şi mulţimea .
O lume tulburată plină de violenţe
Născute din mândrie şi goană după vânt
Oameni tot mai nesinceri, vicleni, cu două feţe
Se mint uni pe alţi când parcă-n strună-şi cânt.
Vai lume lepădată, de Domnul, de Scriptură
Ce bei nelegiuirea şi-ţi place-n întuneric
Azi Tatăl te mai cheamă mai poţi scăpa din zgură
Hai vino cât se poate la Cel Atotputernic.
Tu lume ce te clatini sub criza financiară
Şi nu mai ai soluţii la boli şi sărăcie
Ascultă de porunca cea sfântă, dreaptă, clară
Să crezi ,te pocăieşte şi-avea-vei bogăţie.
de Teodor Groza
Viseu de Sus
25.06.2009