Durerile păstorului…
Păstorul suferă şi-l doare ,
Când nu vin fraţii la-nchinare.
De oboseală , delăsare, de supărare ori uitare
Şi inversare de priorităţi pe cale.
Păstorul suferă aşa de tare
Când fraţii se bârfesc în Adunare,
Mânaţi de-un duh de neiertare
Si de mândria orbitoare.
Păstorul suferă şi inima îl doare
Când fraţii sunt cuprinşi de ne-ascultare.
Si fac doar ce le place fiecare
Nu le mai pasă dacă promovează dezbinare.
Păstorul suferă cuprins de-ngrijorare,
Că moda lumii a pătruns în Adunare.
Avem cercei ,brăţări, inele, lănţişoare,
Dar greu ne mai urnim la Evanghelizare .
Păstorul suferă dureri amare
Că azi pe muzica din Adunare,
Poţi să dansezi să dai din coate, din picioare,
Dar nu mai simţi o sfântă cercetare.
Păstorul are nopţi îngrozitoare
când nu e unitate-n Adunare
ci răzvrătiri c-an vremea fiilor lui Core altădată
parcă-au uitat de sfânta judecată.
Păstorul e-ntristat şi-l doare
Când nu slujeşte fiecare.
Cu darul ce-a primit prin Duhul Sfânt,
Zidind biserica de pe pământ.
Păstorul plânge mult, cu lacrimi arzătoare
Când mulţi renunţă la-Adunare
De dragul celor trecătoare
Plăcerile de-o-clipă-nşelătoare.
Păstorul suferă, povara lui e mare,
Când fraţilor nu le mai pasă nu-i mai doare,
De cei ce-aleargă spre pierzare
Se risipesc pe larga lumii cale.
Păstori trudiţi, răniţi şi obosiţi
Când nu sunt înţeleşi, iubiţi şi preţuiţi.
Şi nu de cei ce nici nu sunt încă pe Cale,
Ci chiar de fraţii lor din Adunare.
Păstori cu boli în trup şi-n inimi răni ce dor,
Rămâneţi credincioşi pe-al Domnului ogor.
Luptaţi lupa cea bună cu jertfă pîn’ la moarte
Cristos vine-ncurând şi veţi uita de toate.
Păstori încărunţiţi încă din tinereţe
Să nu uitaţi e scris: „că slava lumii trece”
Şi lacrimi şi durere şi toate ce-s dintâi
Nu vor mai fi în Cer cu-ai Domnului copii.
Păstori de „modă veche”, sinceri, curaţi, smeriţi
Nu vă iubeşte lumea dar sunteţi fericiţi.
Ţineţi lumin-aprinsă şi sus Cuvântul Vieţii,
Răsare în curând iar Soarele Dreptăţii.
Voi fraţi iubiţi în Domnul ce-aţi fost răscumpăraţi,
Iubiţi-vă păstorii cu drag să-i ascultaţi.
Căci ei vă priveghează cât sunteţi pe pământ
Şi vor da socoteală în faţa Celui Sfânt.
Încă puţină vreme şi Marele Păstor ,
Se-ntoarce cum e scris revine iar pe-un nor.
Va lua la El doar turma, fecioarele-nţelepte
Cu candele aprinse, ce-au ştiut să-L aştepte.
24.02.2009
Vişeu de Sus de Groza Teodor