Sa nu rosteşti
Să nu rosteşti cuvinte-n pripă
Care pe alţii nu-i ridică
Ci îi rănesc şi îi doboară
Prin vorbe fii un dădător de viaţă
Nu ucigaş care omoară.
Să nu rosteşti cuvinte-n pripă
Mai bine roagăte o clipă
Ori chiar mai mult de-i necesar
Apoi vorbeşte blând cu har
Şi vorba nu-ţi va fi-n zadar.
Să nu rosteşti cuvinte-n pripă
Ce poţi să le regreţi amar
Mai bine ascultă atent întâi
Fii sigur că ceia ce spui
E un lucru spus la vremea lui.
Să nu rosteşti cuvinte-n pripă
Ascultă ,roagă-te ,gândeşte
Şi dacă taci nu pierzi nimică
Dar vorba spusă negândită
Pe tine şi pe alţii strică.
Să nu rosteşti cuvinte-n pripă
Când eşti jignit şi mânios
Stai sub a Domnului „aripă”
Iartă, comportă-te frumos
Şi poartă-ţi crucea credincios.
Să nu rosteşti cuvinte-n pripă
Destui vorbesc fără ruşine
Împart otravă şi nu apă
Lovesc cu pietre nu dau pâine
Oare-au uitat de judecată?
Să nu rosteşti cuvinte-n pripă
Căci tu eşti fiu de Dumnezeu
Prea mulţi în slujba celui rău
Sau pus cu vorba lor acrită
Mă mir cum nu le este frică.
Să nu rosteşti cuvinte-n pripă
De ce să-ţi pară mâine rău?
Învaţă de la Domnul tău
Să taci şi să vorbeşti la vreme
Şi prin Scripturi cuvântu-a-ţi cerne.
Ne iartă Doamne atâtea vorbe
Născute din iuţimea firii
Care-au rănit şi-au dărâmat
Cu prea mulţi spini „ni-s trandafirii”
Prea des căzut-am în păcat.
de Teodor Groza 11.03.2009 Vişeu de Sus