Suferinţă-ngăduită…
Suferinţă-ngăduită mi-este greu să te primesc
Şi mă-ntreb ca orişicare
Cu ce scop venita-i oare?
Eşti tu doar o încercare, poate mică ,poate mare,
A credinţei mele-n Domnul?
Sau eşti poate o mustrare ,
o pedeapsă spre-ndreptare
Pentru slaba mea credinţă ,
pentru multa-mi neascultare?
Dar, nu cumva tu eşti un mijloc ca prin rana ce mă doare
Domnul să-şi arate slava şi puterea Lui ce-a mare?
De-aduce mângâiere ,pace şi încurajare
La atâtea inimi care încă nu cunosc pe Domnul
Şi-s cuprinşi de disperare?
Suferinţă nedorită de la Domnul dacă vii
Eu mă rog să am putere ca înţelegându-ţi rostul
Să te port cu bucurie cu încredere deplină
Că lucrezi spre al meu bine şi spre-al celor necăjiţi
Iar de vei rămâne-o vreme să mă însoţeşti pe drum
Mai cu drag şi har pe Domnul să-L slujesc decât acum.
Şi de câte ori durerea mă va apăsa din greu
Şi vor curge lacrimi multe
Eu să pot privi la Isus care-a suferit pe cruce
Şi-a murit şi-n locul meu.
Suferinţă trecătoare ,cum e viaţa pe pământ
Dacă azi cu-amare lacrimi mi-e obrazul meu brăzdat
Domnul Isus le va şterge după cum El a promis
Căci ştiu că vine-o zi cu soare care nu e trecătoare
Ci va fi aşa în veci.
Şi nu va mai fi nici moarte, boli, necazuri şi durere
Nici păcate nici ispite , răutăţi , minciuni , himere
Ci doar pace , bucurie şi o sfântă părtăşie.
Suferinţă ne-aşteptată ai venit aşa de-odată şi aşa vei şi pleca
Însă cât mai stai la mine voi preface a ta durere
În adâncă cercetare, pocăinţă şi-nchinare înaintea Tatălui
Iar din lacrimile mele scurse-n timp de rugăciune
Să răsară o putere, dragoste şi mângâiere pentru cei descurajaţi
Ca să poată şi ei spune că azi „se întorc din lume” ca să fie vindecaţi.
Aşadar iubit prieten care suferi mai din greu
Nu privi doar la necazuri ci mai mult la Dumnezeu
Că nu-i rană să nu poată Medicul Cel Bun lega
Iar de-o-ngăduie o vreme este tot spre slava Sa
Şi spre mântuirea ta.
de Groza Teodor
25 martie 2004
Vişeu de Sus