Isaia 53 Suferinta
Cine-a crezut Cuvantul
Sau glasul Celui sfant
Cand El vestea mormantul
Si moartea-i pe pamant?
Ca o odrasla slaba
Crescu batur de vant
Ca un lastar ce iese
Dintr-un uscat cuvant.
El n-avea frumusetea
Nici stralucirea Lui
Pe care-o are-acuma
La dreapta Tatalui
Dispretuit de oameni
Batut si biciuit
Si nebagat in seama,
Asa-i dispretuit!
Facea sa-ti intorci fata
Deloc sa nu-l privesti
Dar nu poti opri cursul
Durerii sufletesti.
El suferinta noastra
Pe cruce a purtat
Toata durerea noastra
Asupra Lui a luat.
Noi am crezut ca este
Lovit dew Dumnezeu
Smerit in fata Celui
Ce este scutul Sau.
Dar El era stapuns
Pentru pacatul nost,
Pentru faradelege
Zdrobit de tot a fost.
Pedeapsa ce da pacea
Cazuse peste El
Si prin ranile Sale
Tamaduiti suntem.
Noi rataceam cu totii
Pe drum ca niste oi
Si in nelegiuire
Cu totii eram noi
Dar Domnul pacii face
Sa cada-asupra Lui
Pedeapsa si osanda
Asupra Domnului.
El nu si-a deschis gura
Cand a fost judecat
Precum o oaie muta
Cand dusa-i la taiat.
Prin apasare crunta
ISUS a fost luat
Dar nimeni nu-l priveste
Cand este apasat.
Iar dupa judecata
Si moarte-al Sau mormant
Intre cei rai fu pus
Si cu bogatu-n rand.
Macar ca nu gasise
De osandit nimic
Nici viclesug intr-insul
Si nici un pacat mic.
Domnul gasi cu cale
Sa-L ia de pe pamant
Cu suferinta multa
Cu chinuri si mormant.
Dar Domnul dupa moarte
Samanta-si va vedea
Si lucrarea Tatalui
In mana Lui va sta.
Va vedea rodul muncii
Al sufletului Lui
Si va fi totodata
Inviorarea Lui.
Prin cunostinta Celui
Ce rob fu pe pamant
Va pune pe multi oameni
Naintea Celui Sfant.
De-aceea zice Domnul
Il voi pune cu cei mari
Si-si va imparti prada
Cu cei puternici,tari.
Pentru ca insusi Fiul
La moarte El s-a dat
Pacatul si osanda
Asupra lui a luat,
Pentru ca-n rugaciune
Pe multi a ridicat
Si a irttat pacatul
Celui ce-avea pacat!
Amin George Petre-Tgv
Oct.15.1990