Plânge Cerul
Apele au dat năvală
Peste oameni peste ţară
Plânge Cerul peste noi
Lacrimile curg şiroi.
Şi mulţi îngroziţi se-ntreabă:
Ce să fie? Ce să fie?
De ce Doamne? De ce nouă? De ce mie?
De ce peste-a noastră glie
A venit nenorocirea?,
A venit a Ta mânie?.
Omule ce cauţi răspunsuri
Şi-nţeles la-ta durere
Astăzi Domnul î-ţi vorbeşte
Printr-un rob ca mine “mic”
Că noi oameni ce-am avut
Chip de Dumnezeu în noi
Ne-am vândut pe mult “gunoi.”
N-am vrut să mai ştim de Tatăl
Ce ne-a dat a Lui avere
Să trăim cu demnitate
Să trăim spre-a Lui plăcere
Ci cu răzvrătirea-n suflet
Ne-am dus cu averea-n lume
Şi-am umblat pe căi nebune
Căi pe care faci ce-ţi place
Doar ce crezi tu că e bine
Fară să-ţi mai spună nime’
Ce e voie cei oprit, ce e rău si ce e bine.
C-am vrut să fim liberi noi
dar în groapa cu noroi
am ajuns lipsiţi şi singuri
şi flămânzi şi orbi şi goi.
Se cutremură tot Cerul
Azi privind spre-a noastră ţară
Mame fiii şi-i omoară
Până nici nu s-au născut.
Gura multora înjură
Fară frică şi cu ură
Chiar pe Bunul Dumnezeu
Ori pe cei creaţi de El.
Şi de-i zi cu nor sau soare
Zi de rând ori sărbătoare
De la tineri la bătrâni
Oamenii petrec şi cântă
Şi beau băutură multă
Însa nu apă ”sfinţită”
Ci alcool de orice fel
Apoi roada o culeg
După cum au semănat
Se-aleg cu durei de cap
Cu boli grave, sărăcie
Curvie şi preacurvie
Plânge-amar biata soţie
Ori soţul greu înşelat
Plâng copii rămaşi pe drumuri
Sau prin Case de copii…
Mulţi trăiesc precum se spune:
“Afară e vopsit gardul
Dar ‘năuntru-i leopardul.”
O religie de faţadă
Mai mult tradiţională
Ce dă bine în afară
Dar ‘năuntru-i seacă, goală.
Nici Biserica salvată
Prin jertfa de pe Calvar
Lăsată în astă lume
Pentru oameni a fi “Far”
Un exemplu de trăire
Sfântă şi-n neprihănire
Un exemplu de credinţă
De-ascultare, pocăinţă
De decenţă şi-umilinţă
Nu mai e ca altădată
Nu mai bea “Apa curată.”
O de ne-am veni în fire
Şi ne-am cerceta fiinţa
Şi convinşi de Duhul Sfânt
Am alege pocăinţa
Şi credinţa în Cristos.
Cum ne-am ridica de-odată
Din păcat şi-a lumii cloacă
Şi cu-n dor adânc în suflet
Cu adânci păreri de rău
Că L-am întristat pe Tatăl
Bucurându-l pe cel Rău
Ne-am întoarce către Casa
Către Cel ce ne-a creat
Şi-naintea Feţei Sale
Ce revarsă bunătate
Şi iubire şi-ndurare
Ne-am mărturisi păcatul
Şi am implora iertare.
Totul s-ar schimba deodată
Tatăl ne-ar cuprinde-n braţe
Şi ne-ar săruta cu drag
Lacrimile El ne-ar şterge
Şi-ar fi zi de bucurie
Mulţumire, armonie
C-am fost fii pierduţi în lume
Morţi în ale ei păcate
Dar am fost primiţi de Tatăl
Şi-nviaţi spr-eternitate.
Teodor Groza, 2006 aprilie 26