Fica a lui Faraon
Cu fetele de la tron
Pe lângă Nil se plimbau
Cu toate ce-o însoţeau
Pogorât-au la scălduş
Şi văzut-au pruncul pus
Atunci fata a zis aşa
Dute tu o roaba mea
Ia sicriul mititel
Să vedem ce e în el
Pare că aud plângând
Poate că o fi flămând
Cine şti când a fost pus
Şi de când stă în ascuns
Roaba deci ea a luat
Sicriaşul a descuiat
S-a dus la stăpâna sa
Ce cu milă îl privea
Şi a zis el e evreu
Dar voiesc să îl cresc eu
Surioara îl privea
Pasc cuu pas se apropia
Şi fata de împărat
Zise trebuie chemat
Un suflet să-l îngrijească
Lapte să îi dea să crească
-Stăpână, eu voi chema
Doică ce lapte ai da
Zise sorioara lui
Dumneata însă să-I spui
Sunt multe ce-au alaptat
Şi copilu au aruncat
-Dute cheamă mi una mie
Şi –I void a ceva simbrie
-şi fetita a plecat
Repede mama a chemat
-Spus-am fetei a chema
Una ca şi dumneata
Care a avut copil
Şi la aruncat pe Nil
Vrei să creşti acet băiat?
Şi să-I dai şi alăptat?
Simbrie eu îţi voi da
Şi-ai să stai la casa mea
Mama deci ea a luat
Copilul la alăptat
Şi el mare se făcu
Faraonului plăcu
Şi fata a zis aşa
Nume astăzi îi voi da
Este un copil frumos
Eu îl voi numi chiar “scos”
Căci din ape a fost luat
Ş-aşa nume trebuie dat