SUSPIN DE IARNĂ
Încet, cădeau stele din cer,
Prin nori pufoşi, din fulgi de nea.
Afară era mare ger
Zăpadă, Iarna ne-aducea.
Vacanţa mea s-a terminat,
S-au terminat colindele,
Moşul demult este plecat,
Iar noi păstrăm doar Binele!
Şi cum ar vrea să mai rămână,
Iarna e-nfuriată tare,
Dar, vai, topită-i gheaţa-n mână
Şi, totuşi, suflă un vânt mare.
Curând, zăpada se topeşte,
Iarna-i pierdută, plânge, zace,
A sa plecare ne vesteşte,
De unde a venit, se-ntoarce.