M 35 Sarpele de aramă

Ş-au plecat spre munte Hor
Şi Domnul le spuse lor
Aron zile a împlinit
A venit a lui sfârşit
Şi iar cartea dă să spună
Poporul l-a plans o lună
Şi împăratul cananit
Îă îi bată a venit
Tot poporul a jurat
Că dacă este scăpat
Dacă în mâna lor vor fi
Domnului ei vor slujii
Domnul iar i-a ascultat
Cananiţi-n mâini le-a dat
De la Hor pe un drum porniră
Tara Edom ocoliră
Şi pe drumul înspre mare
Popor şi-a pierdut răbdare
Şi iarăşi s-au răsvrătit
Rău ei iarăşi au vorbit
De ce Moise fu să fie
Să ne duci tu în pustie?
Ne-ai adus tu sa murim
Pâine şi apă nu găsim
S-a scârbit viata noastră
De această mană proastă
Domnul El i-a auzit
Cum poporul a cârtit
Şi nişte şerpi înfocaţi
Îpre popor au fost mânaţi
Popor la Moise a venit
Şi au zis- Am păcătuit
Te rugăm a te ruga
Domnul şerpii a depărta
Moise i-a ascultat
Domnului el s-a rugat
Domnul a zis la omul lui
-Fă-ţi un şarpe şi să-l pui
Pe o prăjină a fi înălţat
Şi cine va fi muşcat
De la şarpe va privii
Chiar muşcat el va trăii
Şi în carte mai cetim
De Moab şi de Sitim
La Sitim c-au poposit
Cu străine c-au curvit