De ce-i atâta suferinţă
Pe-acest pământ o Domnul meu?
Când vom scăpa de neputinţă
Căci drumu-i zi de zi mai greu?
De ce atâta plâns şi lacrimi
La cei ce chiamă-al Tău cuvânt?
Când Doamne vrei să ne aduni
Şi să ne duci de pe pământ?
De ce-s atâtea jertfe Doamne
Ce prind pe mulţi nevinovaţi
Se sting ca focul fără lemne
Şi-ajung apoi de toţi uitaţi!
De ce atâta foame-n lume
La unii oameni Doamne sfânt?
Când alţi au hambare pline
De parcă-i raiul pe pământ!
De ce atâta chin, durere,
Îmbracă omul cel sărman?
Iar altul plin de îmbuibare
Se desfătează cu-a lui ban!
De ce e focul, aşa mare,
Şi arde trupul cel de lut?
Iar alţii plini de îngâmfare
Privesc de sus la cel bătut!
De ce acestea toate Doamne
Nu înţeleg şi-aş vrea să ştiu?
De-aceea astăzi vin la Tine
Cu întrebări o Doamne viu
Iartă-mi o Doamne îndrăzneala
Şi gândul meu nechibzuit!
Dar nu aş vrea ca îndoiala
Să ia din mine tot ce-i sfânt!
Iar taina suferinţei Doamne
Pe care azi, n-o înţeleg!
Ştiu căci acolo sus la Tine
O voi putea să o dezleg.
1-30-2010