O,foşnet minunat,
fiorul ce-l provoci şoptindu-ţi
cântecul vechi şi curat
al paginilor fine ale Cărţii,
întoarse-n căutarea sfântă a unui Cuvânt,
de mii de sfinţi...
O,foşnet ce împodobeşti ca un veşmânt
atâtea mâini fierbinţi,
atâtea linişti pătrunse de Duh Sfânt.
O,foşnet minunat,
ce umpli tăcerea caldă şi evlavioasă
din fiece biserică adevărată.
O,foşnet minunat,
cântarea ta duhovnicească atât e de frumoasă...
O,minunat...
l-ai auzit trecând prin tine vreodată?
O,foşnet minunat,te-aud şi-acasă
când vreau să-L mai aud pe El odată,
scoţând din gură Sabia,
rostind Cuvintele Vieţii
şi spintecând perdeaua Sfintei Sfintelor
şi-odată-n plus istoria.
O,foşnet minunat,
te-aud de fiecare dată
când Duhul mă îndeamnă să deschid Biblia...