Lenesul (din pilda talantilor)
Cand le-a impartit stapanul
Unor robi talantii sai,
A chemat pe toti sa vina
Si cu pacea Sa divina
Le-a zis:"Iata dragii mei!
Voi pleca in alta tara
Dar ma-ntorc din nou la voi.
Nu fiti lenesi in lucrare,
Eu va las la fiecare
Banii sa lucrati cu ei!
Si sa nu fie-ntristare
Eu va las dupa putere,
Fiecare cat primeste
Un talant sau poate zece
Socoteala va voi cere
A chemat intai pe unul
Si i-a dat vreo cinci talanti.
Altuia doar doi ii dete
Altul unu si-l trimete
Pleca si el cu ceilalti.
Deci plecand voios stapanul
Vizitand o alta tara
Se gandea cand se va-ntoarce
Robii lui cati bani vor face
Si cat oare ei lucrara!
Pe cei lenesi in lucrare
Sa nu-i tina-n casa sa
Dar oricare cu talantii
Prin negot aduce si-altii
Stapanu-i va lauda.
Cel care primise primul
Si-avea-n grija cinci talanti
I-a pus in negot indata
Si valoarea incercata
A adus alti cinci talanti.
Cel cu doi talanti se duse
Si punandu-i in lucrare
Dupa truda si nevoi
A adus cu ei alti doi
Mandru de realizare.
Dar cel ce primise unul
Pleca cu talantul lui
Si s-a dus,a luat o sapa
Facu in pamant o groapa
Si-l dadu pamantului...
Dupa-o vreme imparatul
S-a intors din nou in tara.
I-a chemat pe robii lui
Si ii spuse fiecui
C-o sa-i ceara socoteala.
Incepu cu cel dintai
Ce veni s-aduca banii.
Imparatul bucuros
S-a purtat cu el frumos
Caci dublase gologanii.
Si-ntorcandu-se spre gloata
Lauda pe sluga Sa:
-"Fiindca-ai fost un bun ispravnic
Ai fost credincios si harnic
Intra-n bucuria mea!"
Il chema pe cel de-al doilea
Ce avea doar doi talanti
Doamne eu de-atunci tot umblu
Si-am adus acuma dublu
Langa doi sunt si ceilalti!
Bucuros nevoie mare
Imparatul l-a iubit
Catre gloata s-a-ndreptat
Si frumos l-a laudat
C-a fost harnic si-a muncit!
Si-a venit si cel din urma
Cu talantul lui in mana...
Doamne nu stiu cum sa-ti spui
Stiu ca iei de unde nu-i
Sa vrei totul la-ndemana.
Cand talantul mi l-ai dat
M-am dus de l-am ingropat.
Acum ia-ti-l inapoi!
N-am putut sa aduc doi
Ia-l asa cum mi l-ai dat!
Esti om aspru si tu iei
De unde n-ai semanat
De unde n-ai vanturat
Si de unde n-ai lucrat
De-aceea l-am ingropat!
Cand a auzit stapanul
A zis catre robul sau:
-"Rob rau lenes si viclean
Eu tie tiam dat un ban
Si-ai ascuns talantul meu!
Cum nu l-ai dat la zarafi
La cei care dau dobanda?
Esti un lenes si un rau
De-aceea nici D-zeu
N-a vrut ca sa-ti dea izbanda".
Porunci deci la argati
Sa fie cu sange rece,
Sa ii ia din maini talantul
Si sa-l dea acum la altul
La acel ce avea zece.
Iar pe robul cel netrebnic
Aruncati-mi-l afara
La-ntuneric si necaz
Caci n-a vrut sa fie treaz
Si sa fie de ocara!
Si l-au aruncat in bezna
Pentru lenevia lui
Caci asa se poarta Domnul
Cu cel ce iubeste somnul
Ignorand talantul lui!
Daca D-zeu din ceruri
Te-a-nzestrat cu daruri noi
Nu le-ascunde intr-o groapa
Unde molia le sapa
Si le fura oameni rai!
Isus e-mparatul nostru
Ce-a plecat in alta tara
El s-a inaltat la ceruri
Unde canta mii de coruri
Dar se va intoarce iara.
Uita-te daca mai ai
Socotind ce ti-a dat Domnul!
Fiindca El te-a inzestrat
Si talantii ti i-a dat
Nu cumva sa iubesti somnul!
Omul,firea paminteasca
Nu te lasa sa lucrezi
Dar tu vino cu credinta
Domnul iti da biruinta
Cu talantii sa lucrezi.
Cand ISUS are sa vina
Cu toti ingerii in cor
Toti ii vom da socoteala
Fara vorba sau tocmeala
Fara gresuri sau erori!
Cine a-ngropat talantul
Ca un las necredimcios
Va fi aspru judecat
Ca si lenesu-aruncat
Cu pacatul vicios!
Dar cine-a lucrat cu grija
Cu talantii bucuros,
Rasplatirea va fi mare
Data pentru fiecare
De insusi ISUS HRISTOS
Amin Ian.29.2010
George Petre-Chicago