Prin milenara mantie a spatiului nemarginit,
se-ntinde pân-la noi, opera Marelui Infinit.
Se vad în jurul nostru cât ochiul poate prinde,
minuni ale Vietii ce-n vraja ei cuprinde.
Când le privesti pe toate în taina parca-ntreaba:
" Oare sunt facute printr-o întâmplare oarba?
Cand parfumul unei flori iti patrunde-adanc in piept,
zici ca nu a fost gandit de un Mare Intelept?
Caci Acela dintre stele ce le-a ordonat în fata,
a pus energie-n ele, le-a-mpartit la toate Viata.
Si asa din El descindem, nu din râme sau gorile,
ca si cum stramosii nostri, ar avea bunici...reptile…
…El a stabilit distante, ca aceea pân-la soare,
pe când, nu erau ateii sa-L învete sa...masoare!
Pentru Terra cand decise o miscare de rotire,
n-a cerut parerea noastra, printr-o lunga convorbire!
Nici când a dispus El forta la noua, optzeci si unu,
nu puteam sa-L sfatuim; nu eram atunci...nici unu’...!
(De nu dota Pamântul cu forta gravitationala,
noi roiam usor prin spatiu si lasam planeta goala.
Dar Domnul a creat Pamântul ce i–a dat în Univers,
o miscare si-o orbita ce-nsemna un drum de mers!
Uriasa energie ce-l pulseaza pe orbita,
nu putea fi din aceea de la...Big-Bang...mostenita!
O explozie colosala chiar asa cum se mai spune,
din praf cosmic nu putea în planete sa adune!
Fiindca spatiul dintre stele are legi si chiar de-i mare,
fara El nu-s darwinistii, din maimute la-ntâmplare!
**
Dar ce-i Viata ? Cum putea hazardul, s-o faca sa apara,
din nimic sa iasa o fiinta vie, unicelulara?
- Iata – spun antropologii aserviti nedrept stiintei,
care nu-si vad Ziditorul – stând sub voalul necredintei:
- Viata e pe Terra dintr-o...dintr-o...banala spuma,
care nu mai este, dar...a lasat din "viata"...urma.
- Ba nu-i din spuma – altii spun sa-i contrazica,
ci...ea-i dintr-o complicata formula chimico-fizica!...
Din cosmos sau aievea din lava de vulcan,
s-au strâns substante multe si prinse de elan,
prin combinatii complicate puse bine în valoare,
au prins usor – usor sa miste, cu mic, cu bun, cu mare!
Dar cum toate-s ipoteze care scapa din masura,
Altii, nu pot admite; sa...iesim asaaa...din zgura?
- Viata foarte complicata, e venita de departe;
poate mii de ani-lumina de la "sursa" ne desparte!
- Dar prin ce mijloace a putut aici s-ajunga?–
printre stele si planete – calatoria-i...lunga...lunga!
- Sunt meteoriti si asteroizi ce s-au rupt de prin planete,
pe unul "viata" ar fi "traversat" printre stele si comete...
Si cum ajunse pe Pamânt în foarte mare graba,
n-a stat deloc pe gânduri, ci...s-a apucat... de treaba!
- Si cum de n-a murit? Caci prin forta de frecare,
prin spatii si-atmosfera, cometa se-ncalzeste tare!
Si chiar de s-o fi "echipat" prin spatii sa nu moara,
acolo printre stele...Cine-a facut-o?
(te-ntreb asa-ntr-o...doara)...
**
De-ar fi Planeta plina cu vietati handicapate,
diforme si confuze, hidoase- decapate,
maldare de carne si oase sinistre asa urâte,
cu nasuri cât mai multe cu mâini aiurea – ciute,
mi-as mai pune (poate!) credinta în balanta,
cu scepticii lumii, mândri si plini de aroganta!
Sa fi avut rabdare amiba sa stea, ea, mii de ani la Soare,
iar apoi sa-i creasca (simetric!) si doua mici picoare?
...Dar ce mai spui de ochi ce sunt la loc de cinste,
când nu ni-i vazu-n spate, ci tot mereu-nainte!?
Stimati antropologi, ce spuneti despre nas?
Nu-i simplu chiar deloc,
caci nu-i crescut pe burta sa stea pe sub cojoc!
Gura minunata cu gust si limba ce-articuleaza grai,
nu-i nicicum prin spate pe ea sa poti...sa stai...
(De-as vedea în juru-mi vietati miscând grotesc,
as mai zice necredintei sa stea s-o mai..."privesc!)"
**
Omul! – fiinta minunata ce nu-i din cimpanzeu,
ce-i creat asa perfect cum decise Dumnezeu,
este coroana creatiunii de-aci de pe Pamânt,
nimic nu-i la valoarea lui – nimicuri toate-i sunt!
Pe om l-a facut cu migala pentru-a semana cu El,
în duh cu-ntelepciune si-n râvna plin de zel.
Si de-i creat de Domnul din lutul framântat,
tot El i-a pus si viata, suflare deci i-a dat.
Si-asa nu-i de mirare un suflet viu sa aiba,
reusind sa-nvete carte, si nu sa "savureze" iarba!
Acestei fapturi minunate ce tinteste-n viitor,
n-ar putea, stramos sa-i fie, dobitocul erbivor!
Omul prin Ziditor a ridicat zgârâie-nori, palate,
uimind cum serpuiesc prin lume sosele suspendate.
Si de-ar fi s-ajunga credinta-n...perigeu,
n-as crede niciodata ca-s fiu de cimpanzeu.
Amin.