Ce învălmăşeală!Ce nebunie!
Bietul Pământ,cum zace el,nebun,
pe-un pat pătat de sânge,în spital.
Ce s-a-ntâmplat?Cum de-a ajuns aşa?
"Creştinii" zic că a fost un tsunami;
de vină a fost un simplu val
ce-a vrut să spele
mulţimile de zei din India.
Bietul Pământ...M-apropii să-l privesc
şi brusc,simt suferinţă cruntă şi durere,
ce cresc în pieptul meu.
Văd inima "creştinătăţii"zvâcnind fără putere
şi fără Dumnezeu.
Creştini?Da,"creştini" noi ne numim,
"creştini" cu mintea-mpodobită de graffiti,
"creştini" ce nu ne strălucim lumina,
"creştini" ce suntem condamnaţi
de plânsul mamelor creştine din Haiti
şi de creştinii torturaţi şi chinuiţi în China.
Creştini?Da,"creştini",ce se adună
sub câte-o cruce groasă,
sărbătorind egalitatea-ntre egali,
rânjind la nunţi şi cununii fără mireasă,
bălind din poze lucitoare de reviste
sub binecuvântarea unor preoţi homosexuali.
Creştini?Da,"creştini" ce nu ne suportăm culoarea
deşi acelaşi soare ne-a bronzat,
"creştini" ce omorâm tot ce ne-apare-n cale,
cu lăcomie ocupăm,la propriu şi la figurat
ce-odată era ocupat de animale.
Specii întregi dispar din univers
ca să ne lase-n locul lor...
iar pe noi nu ne doare
şi nici n-o să ne fie dor.
Adio!!Ah...
Creştini?Da "creştini" cu mintea-ngrămădită,
îngrămădiţi înspre altare aurite
de unii ce le tulbură prostia,
chemând oase de sfinţi,
câte-un femur sau câte-un craniu
să vină-n locul lui Cristos
să mântuiască România.
Creştini?Da, noi , "creştinii"...
asta-i porecla noastră şi o merităm.
Noi am îmbolnăvit Pământul.
Bietul Pământ...
demult noi nu mai ştim să ne rugăm,
iar când o facem,
când vrem să-nfăptuim vreun lucru bun,
să avem parte de căldură sufletească,
noi nu-L chemăm pe El
ci, îl chemăm pe moş crăciun.
Poate nu vezi ce văd atâţia alţi creştini,
creştini adevăraţi,
poate crezi că Pământul nu moare
ci zburdă sănătos.
"Creştine",căruia îţi place să trăieşti
printre străini,
întoarce-te la Cel Ce te-a făcut!
Primeşte-L pe Cristos!
Nu vezi? Sfârşitul a-nceput!