Iubitul meu copil plecat…Ev Luca 15:11-24
Iubitul meu copil plecat
De-atâta vreme de acasă
Mi-e aşa de dor, nu te-am uitat
Şi grija ta din greu m-apasă,
Acum eu m-am gândit să-ţi scriu
Să ştii ce fac şi că sunt bine
În Domnul eu sunt fericit
Acasă e belşug de pâine
Dar mă gândesc la tine ades’
Tu cum o duci? Eşti sănătos?
îţi merge bine prin străini? ,
eşti bucuros?
De-aş şti că ţie-ţi merge bine
Chiar dacă suntem despărţiţi
N-ar plânge inima în mine
N-aş lăcrima printre suspine
Aş fi mai liniştit.
Din ziua-n care tu te-ai dus
După ce „ţi-ai cerut averea”
Eu tot am suspinat şi-am plâns
De lacrimi mi-a slăbit vederea,
Şi primul mă trezesc în zori
Că noaptea mi se pare lungă
Mă rog lui Dumnezeu şi cer
Ca dorul meu să te ajungă.
La poartă merg încrezător
Te caut cu privirea-n zare
Şi orice om în depărtări
Cu tine seamănă îmi pare
Iar după ce mă liniştesc
Că-ci nu te văd ca trecător
Mă duc să mai lucrez ce pot
Să-mi treacă ziua mai uşor.
Apoi spre seară la asfinţit
Trudit mă duc din nou la poartă
Că mă gândesc: „Dac-ai venit?
Dar nu ştii cum vei fi primit ?
…………………………
Aşa te-aştept până târziu
Mai schimb o vorbă prin vecini
Şi fraţi buni de credinţă,
Că şi ei au copii plecaţi
Şi tare sunt îngrijoraţi
De viaţa şi de soarta lor…
Când noaptea s-a lăsat deplin
Şi nimeni nu mai e pe drum
Mă duc în casă şi mă-nchin
Că-ci numai Domnul care-i bun
Mă poate înţelege acum
Doar El e Tatăl tuturor
Şi ştie ce-i acela dor
Durerea de părinte.
El e a toate ştiutor
Atotputernic, iubitor,
Nu vrea moartea celor ce mor
Îi vrea întorşi din calea lor
Ce duce spre morminte…
Ai milă Doamne! Zic, Amin!
Încerc să dorm puţin…
Şi-n inima şi-n visul meu
Am înţeles de-atâtea ori
Mă înştiinţează Dumnezeu
Pe calea ta sunt spini nu flori
Eu prin credinţă văd mereu
Deşi tu nu vrei ca să-mi spui
Că tu în lume o duci greu
Şi ai ajuns al nimănui
Vai fiul meu…
Un singur sfat aş vrea să-ţi dau
Ţi-l dau din inimă de tată
Întoarce-te la Dumnezeu
El te iubeşte şi te iartă
Te iert şi eu!
De ce să stai printre străini?
O lume-nşelătoare
Doar cât ai bani sunt „prieteni buni”
Dar când ajungi sărac în drum
Te calcă în picioare.
După ce-averea-i risipit
În chefuri în plăceri
Toţi prietenii te-au părăsit
Nu mai sunt azi cum au fost ieri
Te-au păcălit…te-au folosit…
Te rog să-ţi vii în fire-acum
Acasă ai belşug de pâine
Tu rabzi flămând pe-al lumii drum
Duci viaţă ca de câine…
Dar hai ridică-te că poţi
Leapădă ce te-opreşte
De ce să fii slugă la porci?
Când poţi acasă să te-ntorci?
Nu-l asculta pe „cel viclean”
Că bine nu-ţi voieşte
El zice: „Totul e în van,
Acum în zdrenţe?, un sărman?
La tatăl tău vrei să te-ntorci?
Crezi că te mai primeşte?”
Da dragul meu eu te primesc
Aşa cum eşti să vii,
Eu niciodată n-am dorit
Ca tu să fii fiu rătăcit
Dar ţi-am dat şansa să alegi
Să poţi tu singur să-nţelegi
Pe calea largă dacă mergi
Te duci înspre pierzare…
Ce-ai semănat culegi.
Dar dacă acuma te-ai trezit
Din somnul morţii ce-ai dormit
Nu poţi da timpul înapoi
Un singur lucru poţi să faci
Prin pocăinţă să te-mpaci
Cu Dumnezeu şi-ai tăi…
Să zici cum zice o cântare
Ce o cântai în Adunare:
„Aşa cum sunt la Tine vin
Putere n-am Tu-mi fii sprijin
Mă spală-n sângele-ţi divin
O Mielule eu vin, eu vin!”
O tată bun şi răbdător
Păcatul meu e aşa de greu
Atât te-am întristat,
Nu-s vrednic să fiu fiul tău
Dar astăzi mă întorc smerit
Mă doare de al meu păcat
Măcar argat să fiu primit
În lume n-am fost fericit
m-am înşelat.
Azi când citeşti ori când asculţi
Scrisoarea ce ţi-am scris,
să ştii că dacă mai trăiesc
te-aştept aşa cum ţi-am promis
în braţe vreau să te mai strâng
să-ţi spun cât te iubesc , să plâng,
să plângem amândoi.
Şi-n casa mea din nou să fii
cel ce aduce bucurii
prilej de sărbătoare,
copil iubit între alţi fii
cu viaţă roditoare…
Vei face aşa cum doreşti
Cum crezi că e mai bine
Dar tare mult m-aş bucura
Acolo unde te găseşti
De-ai înţeles durerea mea
Să te ridici, să te grăbeşti
Să nu-ţi fie ruşine,
Cu lacrimi să te pocăieşti
Din inimă cu drag să zici
Vin „Tată azi la tine”…
Iar de vei zăbovi să vii
Dar vei veni în vremi târzii
Când eu voi fi plecat,
Şi-atunci să ştii te-aştept cu drag
Să ne-ntâlnim în veşnicii
În Cerul minunat!!!
Amin!!!
De Teodor Groza 02.02.2010
Vişeu de Sus