Intuneric si lumina
G.P. chicago
In larga Lui intelepciune
Maretul firii-Creator-
Cand a zidit aceasta lume
Cu toate cate-i sunt decor
A vrut in mila Lui cea mare
S-arate omului in viata
Ce-nseamna iad,ce-nseamna rai
Si-atunci Acel de sus a pus
Langa verdeata putregai
Si langa noapte dimineata,
Langa ospat a pus un vai,
Pe vierme l-a ascuns in floare
Langa noroi a pus un crin
Iubire sfanta langa ura
Si fericirea langa chin...
Pe starv l-a pus langa izvoare
Si langa dulce-a pus amar
Iubirea dulce langa ura,
Nemernicia langa har...
Pe diamant l-anchis in zgura
Amarul langa dulce deci
Evlavia langa tortura
Iar focul langa pietre reci...
Dar toate cate are-n sine
A vietii pamantesti gradina,
Se pot cuprinde-n doua vorbe:
In "Intuneric" si "Lumina"
.............................
Doi frati s-au pomenit pe lume
Candva-ntr-o oarecare tara
Cel mare inotand in aur,
Cel mic sarac din cale-afara...
Si-asa palat langa bordei,
Matasuri langa zdrente,deci,
Traiesc asa de parca ei
Nu s-ar fi cunoscut in veci!
Sa spun de unde-a strans bogatul
Atata aur? N-o mai fac
Si nici cum n-are pic de mila
De bietul fratior sarac.
Si totusi milostenii face
Al nostru bogatas -Dar cum? :
Aduna pe saraci la sine,
Opreste lumea de pe drum
Si striga cat il tine gura
La cate-un paste sau craciun:
-Priviti ce de saraci adun
Si-i miluiesc pe gratuite
Cu tot ce-i pe pamant mai bun!
Bordeiul invelit cu paie
Nu poate-asa pomeni sa faca...
Dar cand si cand,sarmanul frate,
In bojdeuca lui saraca
Aduce cate-un mort de foame
Sau inghetat de ger si frant,
Imparte partea lui de paine
Cu el sau ce da cerul sfant
Si i se umezeste geana
De-a pururi multumit in sine
Ca el,sarac poate sa faca
Cu mana lui macar un bine...
Dar intr-o noapte bogatasul
Visa ca el si cel sarac
Murisera...si amandoi
Mergeau pe norii cei albastri
La judecata de apoi.
Si-n sine cugeta: -Desigur
Ca astazi sfintii cei mai mari
Pe mine ma vor duce-n rai,
Ma face inger sau vr-un sfant
Caci doar atatea milostenii
Facui in viata pe pamant...
Dar vai! Cand leganati de vise
Ajunsera in paradis
Aievea-i oare? Sau e vis...
De-odata cerul s-a deschis...
Saracul e primit de ingeri
Dar bogatasului i-au zis:
-Desi in lume i-ai fost frate,
Tu prea esti negru de pacate
Iar milosteniile tale
Pacatele de loc nu-ti spala
Caci ele n-au pornit din mila
Ci numai ca sa-ti faci o fala...
Si cat ai vietuit sub soare
Primind lumina si caldura
Tu ai fost viermele din floare,
El diamant inchis in zgura!
Trezindu-se in zorii zilei,
Bogatul ingrozit a zis:
-Ah! Doamne,
Bine c-a fost numai vis!...
Si-acum te-ntreb si eu pe tine:
Nu crezi tu bulgarul de tina
Ca-i vremea sufletul sa-ti treci
De la-ntuneric la LUMINA?
Amin Oct.10.1977(ian.18.2010-add)
George Petre-Chicago
Daca ai citit poezia mi-ar place sa fii criticul meu sau sa-mi spui parerea ta.Multumesc! Autorul.