Iţi sunt dator o veşnicie,
Nici eu, nu-mi aparţin,
Dar Tu, .. îmi dai împărăţia,
Schimbîndu-mi groaznicul destin.
Împărăţia Ta.. Isuse!
Mă chemi în ea de pe acum,
Trăiesc chiar bucurii nespuse
Şi-mi luminezi cerescul drum.
Celui dator, Tu-i dăruieşti
Şi-nalţi pe cel smerit.
Pe cel slăbit, Tu nu-l grăbeşti,
Pe cel pierdut, Tu l-ai iubit.
Ce dragoste măreaţă, pură,
Nobleţea ei, de ne-nţeles,
Cel ce-a creat orice făptură
Să-ţi dăruiască cei ceresc.
E dar.. şi-i totul pentru noi,
Iertarea, împărăţia, cerul,
Căci Domnul nu are nevoi
Veniţi, cunoaşteţi Adevărul!
Îţi sunt dator, sunt gol de tot,
Nu am nici o para
Şi chiar de-aş face mult.. efort,
Nu m-aş putea răscumpăra.
Chiar de-aş zidi cetăţi faimoase,
Pentru bolnavi şi cei orfani,
Spitale, drumuri, parcuri, case,
Nu-i de ajuns, suntem sărmani.
Chiar de-aş hrăni pe-nfometaţi,
Ce strigă-ntruna: - "..pîine vreau!"
Nu-i de ajuns să fim iertaţi,
De-aceia Doamne, ce să-Ţi dau?
Sau poate datoria mea?:
"Da, dă-Mi povara ta.
Îţi şterg vina, te-am iertat.
Treci lîngă Mine, eşti salvat!"
Amin.
04.01.2010