SAREA
Prov. 12.18.
„Cine vorbeşte în chip uşuratic
răneşte cu străpungerea unei săbii,
dar limba înţelepţilor
aduce vindecare."
*****
Vorba-ţi să aibă măsură,
Nu libertate la gură.
De ţi-e vorba măsurată,
Cu iubire presărată.
E plăcută şi dorită,
Face ziua însorită.
Dacă însă cleveteşti
Şi vorba ţi-o lungeşti,
Se stârneşte uraganul
Şi mânia cu toptanul.
Se adună norii certării
Şi furtuna întristării.
Dacă ai o vorbă aspră
Cu un gust de poamă acră
Şi mereu pe critică,
Liniştea iute ţi-o strică.
Norii se strâng grămadă
Şi-ntunecă ziua întreagă.
Furtuna se dezlănţuieşte,
Şi inima ţi-o oboseşte.
Laşi în urma ta, tristeţe
Şi sapi suferinţă pe feţe.
Se strânge multă supărare,
Soarele nu mai răsare.
O vorbă dreasă cu sare,
E ca o rază de soare.
Şi spusă cu blândeţe,
Înseninează mii de feţe.
Ridică omul slab şi-i dă viaţă,
E roua în zori de dimineaţă.
Omul plin de sine, înfumurat,
Batjocoritor, la bârfe dedat.
E sare amară-n poveţe,
Şi rană adâncă pe feţe.
Răneşte şi distruge fără milă,
E suflet de gheaţă şi silă.
Dă-ne Doamne înţelepciune,
Sare bună-n vorbe bune
Şi măsură în tot ce spunem.
Pentru sarea ce o punem
În povaţa ce o dăm.
Învaţă-ne cum să sărăm.
Să nu sărăm prea tare sfatul,
Să nu umblăm cu judecatul,
Să n-ajungem să naştem ură,
Pune Doamne gurii măsură.
Să curgă iubirea din ea,
Un fagur dulce ca mierea.
Vorba dreasă de Tine,
E paşnică, face mult bine.
Nu străpunge cu venin,
Face cerul mai senin.
Nu aduce supărare,
Soarele nu mai dispare.
E dulce, blândă, chibzuită,
De bunătate însoţită.
Are balsam vindecător
Şi în iubire-i promotor.
Vorba bună spusă la vreme,
Poartă-n ea comori eterne.
Cel în suferinţă e îmbărbătat,
Ranile i s-au vindecat,
Inima nu mai e mâhnită,
Nici furtuna nu mai e stârnită.
Gura neprihănită e izvor de viaţă,
E seninul zorilor de dimineaţă.
Doamne, dă-mi înţelepciune,
Să rodesc în fapte bune.
Să ştiu când să tac, când să vorbesc.
S-aibă-n mine sarea gust ceresc.
Pune stavilă-naintea gurii mele,
Să n-o deschid cu vorbe rele.
Limba să-mi fie un argint ales,
Vorba blândă şi sfatul cu sare dres.
Un clinchet cristalin cu învăţături alese,
Ce din lumină Sfântă, dragoste ţese.
Fă-mi buzele potolite, pline de pace,
Ce oricărui suflet numai bine face.
Învaţă-mă Isus, să vorbesc ca Tine,
Să răzbată lumina Ta prin mine.
Să nu pierd gustul sării niciodată,
Să n-ajung, să fiu sare lepădată.
Pune-n mine puterea de-a săra,
Cu gust din dragostea ta.
Să fiu o sare bună, cu iz ceresc
Cuvântul bine să-L păzesc,
În dragoste şi pace să trăiesc,
Cărarea vieţii să o netezesc,
Să fiu cu har dumnezeiesc,
În orice fac să Te Slăvesc.
*****
Marcu 9:49-50
“Pentru că fiecare om va fi sărat cu foc,
şi orice jertfă va fi sărată cu sare.”
“Sarea este bună;
dar dacă sarea îşi pierde puterea de a săra,
cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta?
Să aveţi sare în voi înşivă,
şi să trăiţi în pace unii cu alţii."
Amin!