Tu cel ce n-ai
Dar azi te-ntreb prietenul meu, tu cel ce n-ai atat de greu,
Tu care n-ai ca mine-n crang cuvinte ce cu drag le strang
Din pana muzei mele.
Tu cel ce azi eşti, sau ai fost cutremurat în tine,
De ce-i făcută mintea ta şi ce fiori se zbat în ea,
Cu ziua care vine.
Ce vrajă fără de puteri te iau în aşteptare,
Şi creezi o lume-n jurul tău şi tot e doar alesul EU
Cand stă atat de mare.
Un EU atat de îngamfat şi de stăpan pe sine,
Nu pune sufletul curat în slujba marelui Impărat,
La randu-i cand revine.
Eu nu te iau la rost amice că slab e glasul meu aici,
Tu ai pana sau mistria, eu am numai poezia,
De vrei asculţi, de vrei te pleci, dar glasul meu nestins pe veci
Acuză doar nemernicia.
O dată pleacă ochii tăi ce –n soare stau pe soclu,
Că n-au să treacă-n alte căi, dacă străin de paşii mei
Asculţi durerea acru.
Ce trist că n-am să pot vreodată, Acel ce a dat putere
Acel ce ţine-n mana Sa şi sufletul şi mintea ta
Şi viaţa cat o fi de rea.
Ce trist că cel ce merit are şi nici nu-I din această lume,
Clădit-a cerul făr probleme,a zis şi iată din genune,
Planetele se nasc anume,
Şi tras-a fără şovăială o mare-ntinsă de nălbeală.
Un sclipitor atarna sus, un firicel de ape jos,
Şi se juca în jurul lui pe faţa pămantului.
Cu astrele pan-la sfarşit, cand mai tarziu a adormit,
Iar cu un braţ a–ncolăcit tot pămantul neclintit.
Din neant din zisul -FIE -a ieşit ce măiestrie,
O planetă minunată cu verdeaţă îmbrăcată,
Şi pe tine om din lut, din ţărana de demult,
De la început ai fost pus acolo cu un rost.
Aflat-ai de Ziditorul, de creatie şi zăvorul,
Pentru Adam ce in păcat raiul el a refuzat,
Şti că Dumnezeu te vrea să te –ntorci din calea rea?
Iată cine cred eu dară că-I vrednic de cinste slavă,
De mărire şi ascultare de eternă adorare.
Iar durerea mea o şti- glasul trambiţă să fi.
Şi nu mai lăsa nimic azi te cheamă El Mesia,
Maine, eşti ţărană-n plic, ai să uiţi nemernicia.
Tu de poţi să fi un soare şi să arăţi mai strălucit,
Doar la Domnul ce aşteaptă vei ajunge împlinit.
Căci apune ziua ta nesfarşită-I negura,
Ochii se vor obosi, mainile se vor zbarci.
Cei ce te păzesc pe tine se vor face albe bine,
Şi atunci n-ai ce mai face cand ca pleava tu vei zace.
Deci atenţie semnal—o barcă trage azi la mal,
Poate că pe ea se scrie, de acuma VEŞNICIE.
Amin
AMIN