Un sfat
Am lăsat timpul s-adune din stropii lui pe calea ta
Şi să-mi răspundă printre strune Cel ce sta in fata mea.
Nu-ţi pune niciodată greul în ofuri pline de amar,
Că n-ai să şti de unde vine şi ai să plîngi tu in zadar.
Privesc spre-o altă zi anume, ce va fi mult mai minunată,
Şi mă întreb, de ce nu poate să fie azi aici lăsată?
Tu ai pornit de jos, piciorul ţi-l îndreptai mereu mereu,
Dar el va merge unde-I Domnul te va conduce cand e greu?
Mă iartă dacă scriu anume din şoapta harului ce vine,
Căci azi e clipa ce se vede şi are un scop pentru tine.
Nimic la voia întîmplării nu trece peste fiinţa ta,
Dincolo de marginea zării,să te-nalţi tu nu ai vrea?
Prin bogăţie te apropii de firescul paradis,
Dar o prieten paradisul,e cand cerul e deschis.
Tu n-ai habar de unde vine viaţa şi-ocrotirea ta,
Suntem făcute corpuri fine şi-n gingăşie am tot sta.
Tu pus-ai oare întrebarea, scopul cand îl ţii mai bine,
Cine te ajută -n vreme şi vegheator adesea vine.
Nu te ţin deloc în sfaturi, ştiinţa ai primit-o-n dar,
Dar sufletul e pus deoparte şi el aşteaptă al Său har.
Tu cerul eu şi universul suntem cu toţi pe-o linie dreaptă,
Dar diferenţa e sfarşitul la care lumea nu se asteapta.
Avem speranţe, certitudini, cu scopuri care ţes grămadă,
Un ideal de alte planuri care stau ca-ntr-o şaradă.
Azi e o zi ce va rămane mai vie ca şi altă dată,
Dar sa fie al tau habar si inima de cer legata.
Chiar daca a fi să cheme iar, al mortii sol, pe fiecare,
Trebuie ca să plecăm, că suntem feţe călătoare,
Care din pamant ne tragem şi tot acolo ne conducem
Dar pe aceia ce-s cu Domnul sus în cer or să apuce.
Acolo amintirea cade,ca lemnul apa şi misterul,
Acolo e doar clipa mare ce am visat-o privind cerul.
Acolo sufletul statornic va trece ca un stol de soare,
Şi va aşterne o cantare, spre Cel ce-i vrednic de-nchinare.
Dar tu te pune în cantar, El adesea cantăreşte ,
Şi ai să vezi de eşti uşoară sau dragostea spre Domnul creste.
Dar nici o clipă adevărul nu va fi ascuns pe veci,
Cand va apare Creiatorul tu de aicia ai să pleci.
AMIN