Botezul lui Ioan
Păşea încet ,domol, apoi se oprea în loc,
Cu doruri cuprinzînd al inimii lui foc.
Era pe temelia atîtor năzuinţe
Si işi vedea lucrarea în sfinte biruinţe.
Avea Ioan Profetul o slujbă-n faţa lui
Dar nu era momentul din partea Domnului.
Apoi Profetul în pustie învăţa asprimea jertfei,
Necesitatea umilinţei şi curaj în faţa luptei.
Era prietenul naturii şi-l însoţea arida toamnă
În vremea pribegiei lui pană cand Stăpînul îl cheamă.
Studia o carte sfantă nelăsand al vieţii gand
El va trebui să fie un proroc al celui sfant.
Împăratul din etern îi dădu legi şi porunci,
Un împlinitor cu fapta trebuia să fie-atunci.
El profetul lui Isus? pribegea privind pustia
Aştepta mancand lăcuste, sa inceapa profetia.
---Oare voi fi vrednic fiu ? să dezleg ce a fost legat,
Să se steargă mari păcate şi să chem ce nu-i chemat.
Oare Doamne juruinţa Ta în faţa mamei mele
Nu e pusă la incercare de a mea viaţă în toate cele.?
Şi căuta să stingă dorul cel aprins de multă vreme.
Prin părinţi cu atîta sarg la venirea lui pe lume.
Nu vedea-n el nici un merit dar făcea cu sarguinţă
Să stea cît mai de aproape de a Tatalui dorinţă.
Şi nici greul sau povara nu putea să il oprească
De la ţiinta vieţii sale pînă-n slava cea cerească.
Nu-l opri nimic de jos ca să spună atunci la oameni,
De iertarea de păcate sau de rodul care-l sameni.
Prin Ioan deschis-a Domnul mai tarziu al vieţii rai
Netezind cărarea celui sfant desăvarşit în trai.
Ioan păşea cu încordare la porunca celui mare.
Hotărît sa fie ascultator cum dorea Cel sfant inplinitor.
--Du-te Ioane de vesteşte şi le spune la popoare,
De iertarea prin credinţă şi a salvarii viitoare.
Du-te Ioane de vesteşte lumea de s-a pocăi,
Voi ierta orice păcat şi la dreapta Mea vor fi.
Spune-le că iată norii care se ridică-n grabă
Le vestesc că izbăvirea va veni din a Mea slavă.
Aşa începu lucrarea de botez Ioan la ape,
Îndemnand pe cei ce cred ca să vină şi să scape.
Şi botezul îi făcu pecetluindu-le credinţa,
Fii ai cerului de sus şi primit/au biruinţa.
Curg popoarele la el, afland un izvor de pace,
Cautand să facă asa cum Tatalui prea sfant ii place.
Pe cei sinceri care cred îi primi cu bucurie,
Dar celor vicleni ce fug de judecată şi manie,
Ioan aspru le vorbeşte că pe ei îi cunoştea,
Dumnezeu era cu el şi prin gura lui vorbea.
Şi atent la fiecare,Ioan avea să-L întalnească,
Prin lucrarea lui de slavă pe Isus să Il primeasca.
Şi cand apăru apoi, între ei şi Il vazuse,
--Doamne eu am trebuinţă de botezul tău Isuse.
Şi Tu vii la mine chiar….cand căutam cu străduinţă
Să netezesc calea spre Tine pînă la a Ta fiinta.
--Azi se cade să ascultam si apoi sa implinim,
Fă Ioane treaba ta, in voia Tatalui sa fim.
Căci toate ce-s randuite trebuie să se împlinească
Chiar Tatăl din înălţime slava Lui să îşi mărească
Coborînd Isus în apă, Ioan iată a văzut,
Duhul Sfant se arăta peste Fiul preaiubit,
Şi un glas se auzi zguduind nemărginirea,
Zicînd –Acesta-I Fiul Meu iubit în care îmi găsesc plăcerea, de El să ascultaţi.
Şi o lumină sclipitoare,SE LĂSĂ PE CAPUL Lui cu o binecuvantare.
A văzut Ioan profetul pe Isus şi a plans cu jale,
Cu dorinţa de a fi în a Domnului plan mare.
Multe el a suferit pentru calea pocăinţei
Şi muri martir dar Domnul I-a dat slava biruinţei.
Să urmăm dar pilda lui ca să poată fi destoinic,
A răbdat greul pe cale dar a fost mereu statornic.
El asa trebuia să spună că Isus e Fiu din slavă,
Coborît să mantuiască pe cine crede făr- zăbavă.
Caţi ca el se vor alege dintre noi să se numească,
Pentru ca jertfirea lor să lucre slava cea cerească.
Să ne pună Dumnezeu pe a timpului hotar,
Să căutăm azi izbăvirea şi să mergem plini de har.
AMIN