Eu n-am drept
Eu n-am drept asupra vieţii, este partea Ta,
Eu n-am drept asupra vieţii şi nici n-aş putea.
Poartă-mă pe aripi de dor, o Isuse Domnul meu
Să Te văd cand Te cobori, şi să stau la pieptul Tău.
Eu n-am drept la mai nimic, toate aicia sunt deşarte,
Dar dincol" de zări eu ştiu că e ţara mea departe.
Poartă-mă cu paşii mari, să ajung în depărtări,
Să păşesc în casa Ta scăpand de îngrijorări.
Eu n-am drept să pot urî, numai a iubi pe oricine
Chiar dacă de multe ori, nu e drept şi totuşi ţine.
Eu n-am Doamne pe pămant, decat inima sărmană,
Care bate, bate, vrand să nu mai fie orfană.
Aici nu mai poate sta şi vrea ziua linistita,
Azi imi spune–cat ar da, ca să fie fericita.
Eu n-am drept la nici un gand, căci gandind mă duc departe
Şi fără să vreau eu plang, singură în miez de noapte.
Eu nu pot să Te cuprind şi văzand nemărginirea,
Am nădejdea căci curand voi simţi în veci iubirea.
Eu n-am drept să fiu în faţă, eu nu stau decat inapoi,
Nu am nici un drept în viaţă decat să lupt prin nevoi.
Eu n-am parte de iubire, căci iubirea-i o problemă
Numai Isus este vrednic –dragostea-I fără dilemă.
Eu n-am drept, drept spun Isuse, să stau să mă plimb în seară,
Langă cel ce pan’la urmă, vine duşmănos pe scară.
Nimica nu e statornic, căci fără de rost sunt toate,
Dar cand tu apari Isuse fericit sunt cat se poate.
Şi acuma chiar departe, sau în jos de mă aplec,
Ştiu că Tu mă ţii pe braţe şi uşor valea o trec.
Nu mă tem, în Tine-s puse şi nădejdea şi speranţa,
Iar în filele citite am găsit eu siguranţa.
Şi cand plang în trista noapte sau în prag cand Te aştept,
Eu aud paşii în faţă cum vii şi spre Tin’ mă-ndrept.
Dar am drept la Pomul Vieţii, dreptul de a Te iubi,
Caştigat prin suferinţa lui Isus din veşnicii.
Şi în clipa cand apune, viaţa mea, în cer,la Tine,
Voi vedea printre suspine, ce drept am avut Stapane.
Ca în clipa revederii cu dreptul dat de sus din rai,
Îţi voi zice a mele ganduri ce aici le murmurai.
Iar daca adorm, pe gene, lacrimi calde mă pătrund,
Dar pe buze printre ele spun mereu, Sa vi curand.
AMIN