Un calator ,de drum lung obosit,
Sub un stejar de-ameaza s-a oprit.
S-a pus un pic pe spate sa se-n tinda,
Si sus,in pom.....zari o ghinda.
Si-a adus aminte-atunci ca intr-un an,
Ii crescu-se in gradina,un bostan.
Era mare ..ca piatra,foarte greu,
Si-atunci incepu sa-L judece pe Dumnezeu:
Doamne,Tu care toate le-ai creat,
De ce Bostanului greu i-ai dat,
O radacina asa de mica,
Un vrej subtire,se usuca si pica!
Iar pentru ghinda cea usoara
Ai facut ca sa rasara,
Ditamai... copac de mare,
Ca s-o tina in picioare?!!
Eu cred ca invers trebuia pus,
Ghinda jos,bostanul sus!
Tot judecand pe Creator ,
L-a prins asa un somn usor.
Si ce sa vezi,parcan adins,
Ghinda mica s-a desprins
Si-i cazuse chiar pe nas!
De-atunci c-o lectie a ramas,
Speriat se scula,si mirat
Pe Domnul n-a mai judecat!
Si tot deatunci..zise mai tot anul:
Bine ca n-a pus Domnu-n pom bostanul!