ARFELE DIN SALONTA
21.02.2010 (1 Samuel 16:14-23)
Te laud Doamne-n cânt şi-n slove,
Cinstesc cu drag venirea Ta,
Slăvesc în poezii, prin strofe,
Iubirea Ta şi Jertfa Ta!
Dar mă gândesc şi mă cutremur:
La Saul – primul împărat,
Cum răutatea-i şi păcatul
Te-au supărat, Te-au depărtat…
Şi eu greşesc adesea Doamne
Prin vorbe, gânduri fără rost,
Şi, uneori, credinţa-mi doarme
Şi-s pocăit – dar ce folos?
Când de pe Saul luata-I mâna
Iar Duhul Tău L-ai depărtat,
I-ai dat o şansă – numai una:
Prin duhul rău l-ai îndreptat!
I-ai pus în minte nebunia –
Un stres ce-l chinuia intens,
Dar mila Ta Ţi-a stins mânia –
I-ai dat medicament ales:
Pe David, cu-a lui arfă sfântă
În dulci cântări Tu l-ai strunit
Şi instrument sfânt, de credinţă,
Prin Cartea Sfântă l-ai numit.
Îţi mulţumesc, o , Doamne Sfinte –
Ca Saul rătăcit şi rău –
Pentru cântări, pentru cuvinte,
Pentru toţi fraţii-n Dumnezeu!
Prin ei şi-a noastră Adunare,
Tu cânţi credinţă-n viaţa mea
Şi mulţi sunt instrumente Doamne
Ce cântă-n mine DRAGOSTEA!
Binecuvântă-i cu sfinţire
Şi dă-le har în Slava Ta
Să cânte astăzi pentru Tine:
„Isus e Domn în Salonta!”
Amin.