Drama Calvarului
Şi dacă Doamne Bun, în dragostea-Ţi sfântă şi mare
N-ai fi gândit în veşnicii la planul sfânt de mântuire,
Atunci, era-n primejdie de colaps, marea Ta lucrare
Creată-n Univers, printr-un posibil duh de răzvrătire!
Căci toate acele lumi create, în starea de neprihănire,
Necunoscând păcatul greu şi urmările crude, nefaste,
Nu ar fi fost deloc în stare, ca să priceapă a Ta iubire
Şi nici n-ar fi putut, înţelege adevărul, şi-al cunoaşte.
Şi dacă Doamne Sfânt, în dragostea-Ţi nemărginită,
N-ai fi dat pe singurul Tău Fiu, prinos supus jertfirii,
Atunci, era-n pericol cosmic, iubirea Ta cea infinită
Pentru lumile din Galaxii, supuse legilor Orânduirii!
Căci numai Golgota, prin jertfa-I sfântă, consumată,
Cu-al ei, cel mai oribil, şi cel mai îngrozitor coşmar,
A strălucit, ca şi o torţă aprinsă-n noaptea-ntunecată
Şi-a răspândit în Univers, ferocea dramă din Calvar.
Şi dacă Doamne Bun, în dragostea-Ţi sfântă şi mare
N-ai fi răbdat şi suferit prin jertfa singurului Tău Fiu,
Atunci, în fenomenul luciferic, produs prin răsculare
În Univers, s-ar fi instaurat, domnia haosului pustiu!
Astfel toate lumile, vor glăsui-n cântări recunoştinţă
Căci au fost create, spre gloria şi slava-Ţi, în mărire,
Şi că-n dragostea Ta mare, ai vegheat să stea-n fiinţă
Prin taina ascunsă-n veacuri, a jertfei date din iubire.
Şi dacă Doamne Sfânt, în dragostea-Ţi, nemărginită,
N-ai fi pregătit şi salvarea, ca să păstrezi creaţiunea,
Atunci-n vastul Univers, s-ar fi instalat nestingherită
Domnia crudei morţi, dar a invins, biruind Raţiunea!
Şi-astfel, s-a cimentat, prin planul sfânt de mântuire
Şi prin realizarea lui…atunci când Fiu-a fost ’nălţat,
Cea mai frumoasă, scumpă, şi mai sublimă mântuire
A harului şi a iubirii, din vraja, monstruosului păcat.
Flavius Laurian Duverna
25 februarie, 2010.