Am fost Goliat… iartă-mă, Doamne!

AM FOST GOLIAT… IARTĂ-MĂ, DOAMNE!
28.02.2010 (1 Samuel 17:32-50)

În viaţa plină de-ncercări
A fost o vreme-n care,
Pierdut în crunte remuşcări
M-am tot minţit că-s tare…
Şi, prins în patima mândriei
Şi-a aroganţei fără seamăn
Mâncam din fructele trufiei
Şi cu cel rău eram un geamăn…

În viaţa plină de-ncercări
A fost o vreme-n care
Răpus de teamă şi frustrări
Pierdut am fost în zare…
Şi mă luptam în chinuri mari
Cu multele păcate
Şi biruiam ca Goliat:
Fără să am dreptate…
În viaţa plină de-ncercări
A fost o vreme-n care
Eu, Goliat din frământări
Pe David l-am văzut pe Cale.

Era micuţ, dar om semeţ,
Era modest, dar tare,
Era-mbrăcat fără vreun preţ,
Dar strălucea prin fapte!
Credinţa lui era Hristos
Şi în credinţa-i mare
Era şi blând, era milos
Şi-avea o armă tare:
Scriptura era piatra sa
Şi o purta cu cinste
Cuvântul când el îl rostea
Se-ntipărea în minte.

Cu el, Isus era la braţ
Şi Dumnezeu deasupra
Şi Duhul Sfânt îl lumina –
Cu toţi erau doar una!

Acea fiinţă ca un bob
Mi-a biruit mândria
Şi m-a făcut din rege, rob
Şi-i mulţumesc acuma!
El este David ce m-a-nfrânt
Cu-a lui credinţă-n Domnul,
El este frate şi păstor
Prin el cunosc eu Drumul.

Învins din poftele haine
Şi doborât din patimi,
Privesc zâmbind la Cel ce vine:
Este Isus din lacrimi.
Îţi mulţumesc, David al meu
Pentru sămânţa-nfiptă
Cu dragoste de Dumnezeu
În inima-mi zdrobită!
Îţi mulţumesc, Tată Ceresc
Că te-ai uitat la mine
Şi cu-ndrăzneală l-ai trimis
Pe David ca sfinţire.

Sunt pocăit şi botezat
Şi-s Nou Născut în Domnul
Iar Goliat a-ngenuncheat
Şi transformat e omul!
Îţi mulţumesc Isuse Sfânt
Pentru-a Ta biruinţă
Eu sunt creştin azi pe pământ
Prin a Ta suferinţă!
AMIN.