Când dragostea ţi-a copleşit fiinţa
Şi prin cuvinte simţi că prea puţin frumos Îi spui
Să taci...şi ai să vezi credinţa
Cum va vorbi din taina limbii Lui
Iubind,
Nici vorbele acestea minunate
Nu-ţi vor ajunge inimii, să ştii,
Şi-ai vrea din Ceruri, nestemate,
Să vină peste tine melodii...
...Şi-abia atunci iubirea simţi-va îndeajunsul,
Căci inima pleca-va spre Cer melodios
Divină armonie va fi chiar şi în plânsul
Ce-l cântă inima pentru Hristos...