Cuvânt de dragoste spre Tine
Când urmele mi-au devenit străine
De parcă eu n-aş fi umblat
Vreodată-n taină cu păcat
Parcă-am uitat...
Dar ai ales ca Tu să porţi o vină
Să Te îmbraci cu bezna grea peste lumină
Ca să păşesc din beznă spre altar
Ţărână cu suflare către har
Departe de amar...
Şi-ai alungat străine şoapte
Mi-ai aşezat o mână peste pleoape
Acum să văd ce lumina
Iubirea Ta mă aştepta
Şi-n taină mă ierta...
Tu ştii să îmi primeşti tăcerea
Căci ai tăcut ca să-mi înduri durerea
Şi ştii să-mi tălmăceşti cuvinte
De dragoste şi dor fierbinte
Iubire care nu mă minte...
Tu totul ştii şi eu primesc
Să mă cunoşti şi să gonesc
Mulţimea umbrelor ce au trecut
Şi Te-au numit NECUNOSCUT
Pe Tine, Cel ce m-ai născut...