Eu m-am nascut sa nu mor pe vecie!
Viata mea transcede timpul planetar,
Cand trupul ingropat va sta sub glie
In asteptarea marelui final...
In duh eu voi strabate caile lactee,
Ma voi muta-n tinutul glorios,
M-oi odihni de luptele purtate,
De ocarile ce-am dus aicea jos.
Eu am sa port cu mine pe vecie,
Iubirea, ca trofeu aici desavarsit,
Ma voi desfata in sfanta partasie
Cu fratii scumpi cu care am vietuit.
Au fost aicea jos si boli si bucurie,
Lacrimi si dureri ce apasa greu.
Traind mereu desavarsirea in umilire
Eu sunt acum crampei din Dumnezeu.
In slava slavei, mana-n mana cu iubirea,
Biruitoare voi pasi peste trecut,
Si-am sa sarut umila, sfanta mana
Care fiinta trecatoare, tandari mi-a facut!
Zdrobirea, framantarea nu-i usoara,
E greu sa taci cand esti nedreptatit,
Dar aurul se curateste prin cuptoare
Si incet, incet ajungi desavarsit.
O vesnicie! Ma imbrac cu tine
Si stau acum la un pas de infinit,
Astept cu bucurie vocea ce o sa-mi spuna:
Acasa, in slava, bine ai venit!
11.03.2010