Dor după Isus
Cand luna, stele se ivesc
Si noaptea-ncet se lasa,
Spre ceruri eu atunci privesc
Si-un dor adanc se lasa:
Mi-e dor de chipul Lui Isus
Mi-e dor sa-L vad in faţă
Să mă aplec în faţa Lui
Şi să-i spun tot, ce mă apasă.
Şi la picioare ca să-I cad
Cu inima şi fiinţa-ntreagă,
Ştiu că la tronul Său de har
Voi primi liniştea deplină.
Căci El e pacea mea mereu,
Când inima mi-e tulburată
El lacrimile mi-a cules
Şi-a adus iar zâmbetul pe faţă.
Căci El e Isus, pacea mea
Şi bucuria mea deplină
E desfătarea-n vreme grea
Şi izbăvirea in furtună.
In El mă voi încrede dar
În orice zi şi-n orice vreme
Prin vreme bună sau furtuna
El e alături, e la cârmă.