Atâtea flori…
Atâtea flori,...sunt primăvara
Şi-atât de verde-i pe câmpie,
Şi-nveşmântată, acum e ţara
Şi-n cânt tresaltă, în bucurie.
În crengi atâtea flori mărunte
Îmbracă pomii-n straie dalbe,
Şi din câmpii, până la munte
Un şir fluid, străbate în salbe.
E-atât de drag peisajul dulce
Ce sub priviri se desfăşoară,
C-astfel în suflet el ne-aduce
Gândul scump de primăvară.
Marea speranţă, spre înnoire
E şi-a omului, ca şi-a naturii,
Şi-n planul sfânt de mântuire
Poate schimba starea făpturii.
Şi poate da, un alt sens vieţii
Sperând în sus către-apogeu,
Spre zorii scumpi, ai tinereţii
Ce-i vom trăi,...cu Dumnezeu.
Flavius Laurian Duverna
17 martie 2010. Stia, Italy